Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Claudiu Porumbăcean - Viorel Cămpean: Delegaţi sătmăreni la Maea Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918
preot şi repartizat în parohia Virtiş (comitatul Bihor, azi în Ungaria) în 1880. între anii 1891-1908 a oficiat în parohia Tămaia, iar în continuare îl găsim în parohia Cărei ca protopop, din 1909 fiind şi arhidiacon al părţilor sătmărene. încă din 1893 fusese membru al comitetului comitatens Satu Mare, susţinând dezideratele românilor sătmăreni. Se afirmă, deopotrivă, ca un constant susţinător al acţiunilor înscrise pe linia preocupărilor vizând emanciparea prin actul de cultură. Timp de mai mulţi ani a fost casierul Despărţământului Sătmar-Ugocea al „Astrei” şi preşedinte al Reuniunii învăţătorilor Greco-Catolici din Arhidiaconatul Sătmarului, reuniune înfiinţată în 1881 din iniţiativa tatălui său. în adunarea de constituire, la 31 august 1909, a secţiei comitatense Satu Mare a Partidului Naţional Român, prezidată de George Pop de Băseşti (mama acestuia, Susana Pop, era născută în Turţ n.a.), este ales preşedinte al secţiei cercului electoral Cărei. Trei ani mai târziu, la 29 mai 1912, îl vom întâlni printre delegaţii marii adunări de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării Episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdudorog. Polemizează cu procurorul regal din Satu Mare şi cu ierarhul său, episcopul Antal de Hajdudorog, în contextul arestării abuzive a preotului Gh. Mureşan şi a celor 14 săteni din Moftinu Mic, condamnaţi pentru modul ostil de primire a vicarului Iaczkovics în parohie. Sfârşitul anului 1918 îl găseşte angajat exemplar în tumultul evenimentelor derulate cu mare repeziciune şi cu profunde implicaţii pentru destinele românilor. Astfel, la 12 noiembrie e ales membru în Comitetul Naţional Român comitatens din Satu Mare, noul organ al administraţiei româneşti. A doua zi, la 13 noiembrie, e prezent la mitingul organizat în sala de consiliu a Primăriei oraşului Satu Mare, prilej cu care românii adunaţi au jurat credinţă C.N.R. Central din Arad şi au proclamat ruperea parohiilor unite sătmărene încorporate în 1912 în Dieceza de Hajdudorog. Era prima adunare românească găzduită vreodată în sălile primăriei orăşeneşti. Românii din Cărei şi împrejurimi, adunaţi la 18 noiembrie, aveau să-l proclame pe R. Marchiş preşedinte al C.N.R. cercual Cărei şi de vicar al nou constituitului Vicariat Naţional Român din Cărei. Ca delegat de drept la Adunarea de la Alba Iulia, va fi ales şi în Marele Sfat Naţional Român, organul legislativ provizoriu al Transilvaniei până la unirea definitivă cu Regatul României. A avut şi satisfacţia de a-1 întâmpina pe generalul francez H. M. Berthelot, în gara din Cărei, la 30 decembrie 1918, căruia i-a expus, în limba franceză, păsurile românilor din zonă. în plan politic îl putem identifica şi ca senator în Parlamentul României întregite. în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru activitatea depusă, episcopul de Oradea, Vaier Traian Frenţiu, îl va numi, la 25 septembrie 1923, vicar foraneu pentru Arhidiaconatul Sătmarului. Se stinge din viaţă la 4 aprilie 1925, găsindu-şi odihna veşnică în cimitirul din Cărei, alături de părintele său, cu al cărui destin s-a identificat întru totul, până şi în privinţa cauzei decesului: apoplexie. A fost condus pe ultimul său drum, de la domiciliul din strada Iuliu Maniu nr. 8, de către episcopul Frenţiu şi 20 de preoţi din dieceză, soţia (decedată la Aiud în 1933 şi înmormântată la Cărei) şi cei doi copii, Elza (căsătorită cu dr. loan Victor Vancea, fost primpretor şi deputat) şi Adrian, medicul şef al Spitalului orăşenesc din Cărei. MATEI IOAN Delegat supleant al cercului electoral Tăşnad25 Născut în anul 1888, loan Matei a urmat Preparandia din Oradea, devenind cantor-învăţător în Supuru de Jos, judeţul Sălaj (astăzi Satu Mare). în 1918 a fost unul dintre organizato-25 Diana Kinces, Anca Deaconu, Tăşnad. O sută de ani în 100 de imagini, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2018, p. 19. Delegaţi sătmăreni la Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 46
