Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Gabriella Franceszka Batfalszki: Date cu privire la spitalele militare amenajate la Satu Mare în timpul Primului Război Mondial
renumită, tatăl său, Avram Breban fiind paroh greco-catolic local, iar mama sa, Roza, este sora lui Ştefan Bilţiu, vicar general episcopal de Gherla. Face studiile medii la liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş pe care îl absolvă în 1894, după care urmează cursurile Seminarului unit din Oradea şi Academia Teologică din Gherla până în anul 1898. în 1899 este hirotonit preot celibatar iar în 1901 va fi numit administrator parohial şi protopop în Baia Mare, iar apoi arhidiacon şi canonic al Capitulului Arhiepiescopiei romano-catolice din Bucureşti (caz unic în istoria bisericii greco-catolice!). Din 1931 este canonic şi prepozit al Episcopiei greco-catolice a Maramureşului, iar din 1937 prepozit capitular de Baia Mare. Pe plan politic s-a afirmat ca militant de seamă în cadrul P.N.R., fiind ales vicepreşedinte al C.N.R. comitatens Satu Mare, constituit la 12 noiembrie 1918 la Baia Mare, iar din 1919 a fost numit comisar guvernamental delegat pe lângă comitetele şcolare ale judeţelor Satu Mare, Maramureş şi Ugocea. în 1921 este ales deputat de Satu Mare pe listele P.N.R.; în această calitate a depus eforturi stăruitoare pentru înfiinţarea Episcopiei greco-catolice a Maramureşului la Baia Mare. După 1926 ocupă funcţii importante în conducerea P.N.Ţ. Satu Mare, fiind chiar preşedintele acestuia în perioada 1925-1927 (P.N.-P.N.Ţ.), până la primul Congres al P.N.Ţ. Satu Mare din 15 martie 1927 când este ales vicepreşedinte şi membru în comitetul executiv. De menţionat că Alexandru Breban a îndeplinit şi funcţia de primar al oraşului Baia Mare, iar în 1932 a fost reales în Camera Deputaţilor. Pentru întreaga sa activitate a fost decorat ofiţer al ordinului „Steaua României” şi comandor al ordinului „Coroana României”, ultima distincţie fiind înmânată personal de regele Carol al II-lea. A încetat din viaţă la Baia Mare în data de 12 ianuarie 1944. CAVAŞI TRAIAN (1891-1989) Delegat al cercului electoral Cinghir (astăzi Csenger, Ungaria)8 S-a născut în anul 1891 şi a urmat liceul la Beiuş şi Satu Mare. A absolvit apoi Academia Comercială din Viena, devenind membru al Societăţii „România Jună”. Participă activ la Primul Război Mondial , având gradul de locotenent. După demobilizare se implică în activitatea Consiliului Naţional Român Satu Mare, unde desfăşoară o remarcabilă activitate. A fost locotenent în Gărzile Naţionale Române din Ardeal, calitate pentru care a fost decorat cu Medalia „Ferdinand I” cu spade pe panglică. După Marea Unire, el face parte dintre acei care au pus temelia unei vieţi româneşti viabile în Sătmar. A urmat şcoala de muzică din Satu Mare cu profesorul Ionaş (canto), a luat apoi lecţii de canto cu prof. Robinson la Viena, pe când era student la Academia de Comerţ. în capitala imperiului a activat în societatea „România jună”. Ulterior va fi mutat la Bucureşti unde a lucrat în cadrul Ministerului Finanţelor până la pensionare. A încetat din viaţă în anul 1989. Fiind un mare iubitor de muzică, acesta s-a implicat profund în dezvoltarea vieţii culturale şi artistice româneşti din Satu Mare atât înainte cât şi după Primul Război Mondial, fiind deosebit de activ atât în cadrul Societăţii Filarmonice, a Reuniunii de Muzică şi Cântări „Vasile Lucaciu” şi a muzicii corale în general. Fiul său, Liviu Cavaşi, i-a călcat pe urme, devenind un dirijor de talie internaţională şi director al Operei din Bucureşti. în 1996, prin eforturile fiului său, a apărut volumul postum de memorii Traian Cavaşi intitulat O viaţă dedicată muzicii şi idealului naţional (1891-1989), Editura Danubius, Bucureşti, 1996, 171 p. 8 Viorel Câmpean, Oameni şi locuri din Sătmar, voi. II, Satu Mare, 2010, pp. 6, 40, 231-235, 260; Viorel Ciubotă, Lupta românilor sătmăreni pentru unire (1918-1919), Satu Mare, 2004, p. 138. Claudiu Porumbăcean, Yiorel Câmpean 37
