Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, Dr. Vasile Lucaciu
condeie, ajunsese să fie taxat ca „proletcultist”26, fiindu-i astfel renegată bogata şi valoroasa creaţie, multe din realizările sale fiind o notorie prezenţă în forul public şi totodată munca de formator a numeroasei pleiade de urmaşi creatori sculptori. Este regretabil că odiseea acestui simbol este cu o stupidă perseverenţă întreţinută în continuare şi în prezent. Ne referim atât la neglijarea unei atente şi competente întreţineri a ansamblului, deşi opinia publică semnalează administraţiei accentuata degradare a piedestalului, cât şi a informaţiilor publicate în care istoria acestei moşteniri este adeseori eronat formulată, datele integrate pe internet oferind celui interesat o diversitate de formulări contradictorii. Cuvintele exprimate cu emoţie la momentul despărţirii în 1922, de bunul prieten Octavian Goga27, companion în anii luptei pentru Unire, sunt concludente şi mobilizatoare şi 3202, L 28 iulie 2003, p. 7 (în decursul anilor de existenţă al căilor ferate, personalul s-a implicat în majorele evenimente. Ca o recunoaştere a acestor contribuţii o serie de monumente se regăsesc în forul public cinstind memoria celor care, prin spirit de sacrificiu, s-au aflat la datorie. Un asemenea exemplu constituindu-1 monumentul Eroilor ceferişti din Piaţa Gării de Nord realizare a sculptorilor Cornel Medrea şi Ion Jalea.). K. Zambaccian, Pagini despre artă, Bucureşti, 1965, pp. 131-140. Este o reeditare a textului din 1957. O. Barbosa, Dicţionarul artiştilor români contemporani, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976, pp. 315-317. Marin Mihalache, Cornel Medrea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972, 1986. Dorina N. Rusut Istoria Academiei Române - repere cronologice, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 243. Vasile Florea, Arta românească modernă şi contemporană, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982, p. 249,251,382. Ministerul Culturii - Direcţia Muzeelor şi Colecţiilor, Ghidul muzeelor şi colecţiilor, C.I.M.E.C. Centrul de Informare şi Memoria Culturală, Bucureşti, 1995, p. 3. Creaţia s-a impus atenţiei generaţiei sale, dar şi a urmaşilor, prin calităţile conferite de artistul modelator fapt exprimat şi prin dobândirea a numeroase premii, titluri, înalte distincţii printre care Diploma de Onoare la Expoziţia Internaţională de la Barcelona, 1929; Premiul cel mare la Expoziţia Internaţională de la Paris, 1937; Premiul internaţional la Expoziţia de la New York, 1939;Premiul National pentru sculptura 1945; Premiul de stat, 1956; desemnarea pentru anii de creaţie ca Artist al Poporului, 1957. 26 Virgiliu Z. Teodorescu, Dreptul la replică - Pro Cornel Medrea, în „Cronica Română”, Bucureşti, anul X, nr. 3204, m 30 iulie 2003, p. 7 (năstruşnice afirmaţii formulate tendenţios din partea unei persoane de la periodicul „Gardianul” mi-a determinat reacţia, evocând contribuţia maestrului sculptor profesor Cornel Medrea la propăşirea statuarii româneşti, la formarea multor generaţii de noi artişti plastici). 27 Octavian Goga (20 martie/1 aprilie 1881, Răşinari, azi jud. Sibiu - 6/7 mai 1938, Ciucea, jud. Cluj). Studii la Răşinari, Sibiu, Braşov, universitare Litere şi Filozofie la Budapesta şi Berlin, perioade în care şi-a făcut şi debutul literar, ca poet, colaborând la numeroase periodice, versurile fiindu-i apreciate, inclusiv prin obţinerea premiului „Herescu-Năsturel” acordat de Academia Română. Activ publicist, fondator al revistei „Luceafărul”, secretar literar al Astrei, al P.N.R., colaborator la „Tribuna”, Arad, cu articole incendiare. Pentru militantismul manifestat ca apărător al intereselor şi drepturilor românilor este condamnat de mai multe ori la închisoare de către regimul austro-ungar, ulterior, fiind închis la Seghedin în 1912. La izbucnirea războiului se afla la Paris, trecând în România, vine la Bucureşti militând pentru alăturarea României de Antantă pentru dezrobirea Transilvaniei, demisionează din comitetul executiv al P.N.R., se afirmă ca bun orator în anii 1914-1916 ca unul din cei mai înfocaţi adepţi ai alăturării României de Antantă pentru a contribui la realizarea idealului naţional, participă la campania militară a anului 1916 ca apoi să fie trecut la biroul de propagandă al armatei. Refugiat la Iaşi a pus bazele periodicului „România”. în 1918 pleacă în occident. Autorităţile A-U pentru neprezentare la încorporare în 1914 l-au acuzat de trădare condamnându-1 la moarte. La Paris este ales în Consiliul Naţional pentru Unirea Românilor, desemnat ministru fără portofoliu în Consiliul Dirigent nu a participat, la lucrările acestui organ tranzitoriu. După război este o prezenţă activă în viaţa politică, ministru, conducător de partid, deputat, ministru, Partidul Poporului, Partidul Naţional Agrar, Partidul Naţional - Creştin, preşedinte al Consiliului de Miniştri. Participând la funeraliile lui Vasile Lucaciu „smeritul ucenic”, poetul Octavian Goga în cuvântarea sa a amintit câteva din episoadele din anii vieţii viitorului mare tribun care Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului... 252
