Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, Dr. Vasile Lucaciu
Virgiliu Z. Teodorescu proporţii erau găzduite în holul central iar cele de mari proporţii în curtea din faţa intrării principale. Era un bun prilej pentru a fi vizionate de cei care frecventau programele culturale din incinta Ateneului Român, formulându-se adeseori opinii concludente, noi angajamente care în presa timpului le regăsim formulate sau sponsori care din varii motive se alăturau la susţinerea financiară a comanditarilor. A fost deceniul când darea în folosinţă a ansamblului din Bd. Brătianu ce evoca pe patronul fundaţiei loan C. Dalles* 17, instituţie donată Academiei Române pentru activităţi culturale adresate publicului. în curtea din faţa intrărilor s-a ajuns să fie găzduite alte asemenea realizări ce urmau să onoreze forul public a diverselor oraşe comanditare. în acele luni se definitivase locul de amplasare a monumentului în Piaţa Libertăţii şi se procedase la efectuarea săpăturilor pentru fundaţie, turnarea radierului în concordanţă cu masivitatea, greutatea pe care urma să o suporte amplasarea. La timp de toamnă lucrarea a fost transportată la Satu Mare ocupându-şi locul hărăzit. Referitor la data inaugurări sunt pomenite două date fiind citate atât ziua de 25 octombrie (eroare!) cât şi cea de 13 decembrie 1936. Prin amploarea conferită de organizatorii solemnităţii, numărul participanţilor, mesajul discursurilor rostite, răsunetul avut într-o perioadă când acţiunile iredentiste ale maghiarilor se intensificaseră, fără ca aceste manifestări care prevesteau următoarele etape ale Golgotei româneşti să alerteze şi să mobilizeze pe cei care aveau multiple responsabilităţi în structurile statului român. Ignorarea gravităţi de către oficialităţi şi chiar defăimarea celor lucizi18 care analizau noile acţiuni s-au soldat la finalul deceniului Râmnicului, înfiinţând aici şi o şcoală românească ce a dăinuit până la 1838, activitatea fiindu-i curmată ca urmare a distrugerilor provocate de marele cutremur. 17 loan I. Dalles (1879 - 1914, Bucureşti, cimitirul Bellu, figura 9 b, locul 8) fiul lui Ion şi Elena Dalles. Pentru a-i fi perpetuat numele mama a luat măsura ca importanta-i avere să fie testamentar lăsată Academiei Române cu obligaţia de a fi realizat în Capitala României, pe terenul oferit, un edificiu care să găzduiască activităţi expoziţionale, manifestări culturale. G. Bezviconi, Necropola Capitalei, Bucureşti, 1972, p. 108. Salonul Oficial arhitectură şi artă decorativă, 1931, Catalog, Horia Teodoru poziţia 180 Proiect Fundaţia Dalles, clădire construită de firma ing. Emil Prager. A.N.-D.A.I.C., fond M.C.A.,D.A„ inv. 818, dosar 78/1932, f. 28. La 14 aprilie 1932 Academia Română informa M.I.C.A. că localul Fundaţiunii Ion Dalles era gata să-şi primească oaspeţii în sala de expoziţii pentru pictură şi sculptură, având totodată şi o sală de conferinţe, producţii muzicale şi de cinematograf. Localul urma să fie inaugurat în cadru solemn la sfârşitul lunii mai. Se preconiza ca deschiderea să fie un prilej de a fi expuse lucrări ale artiştilor Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ştefan Luchian ca desenatori şi acuarelişti. Perioada de expunere la sfârşitul lunii mai - 1 iulie. Solicita cu titlu de împrumut lucrări deţinute de M.I.C.A. Comisia însărcinată cu organizarea expoziţiei era formată din ilustre personalităţi. Referat întocmit de Ion Minulescu. Rezoluţia lui Nicolae Iorga; f. 29 ciorna răspunsului. N. Porsena, Grajdurile Academiei Române, în „Parlamentul românesc”, Bucureşti, anul III, nr. 31-32, 30 septembrie 1932, pp. 14-15. Dură luare de poziţie faţă de construcţia realizată pe Bd. Brătianu pentru a adăposti Fundaţia Dalles, inaugurată în 1932. V.Z.T. pentru a masca clădirea „Fundaţiei Ion I. Dalles”, realizată după proiectul arhitectului Horia Teodoru, a fost înălţat un edificiu la aliniamentul bulevardului înlăturând faţada, spaţiul verde care se afla între clădirea fundaţiei şi respectivul trotuar al bulevardului. După 1990 sălile de expoziţii n-au mai fost utilizate, decât foarte rar, intrând într-o degradare accentuată. O parte din spaţiu a ajuns să găzduiască, pentru câtva timp, o mare librărie şi un mic anticariat în continuare a fost folosită sala de conferinţe de către Universitatea Populară Bucureşti. în holul acestuia pe peretele estic se află un mare tablou redându-1 pe patronul fundaţiei, loan I. Dalles. 18 Liga Antirevizionistă a fost înfiinţată la 15 decembrie 1933 la Bucureşti, fiind finanţată, condusă de Stelian Popescu, juristul, omul politic, conducătorul cotidianului „Universul”, naţionalist cu mare audienţă în România, care combătea, în scris şi în manifestări publice pretenţiile Ungariei asupra Transilvaniei. Consiliat de interese străine neamului românesc s-a ajuns ca activitatea Ligii antirevizioniste să nu i placă 247
