Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, Dr. Vasile Lucaciu
locuitorii Basarabiei au revenit în compunerea României, 28 noiembrie când şi la Cernăuţi s-a exprimat voinţa înlăturării raptului din 1775, iar la 18 noiembrie/1 decembrie cei 1228 de delegaţi purtători ai credenţionalelor au transmis voinţa celor care-i trimiseseră la Marea Adunare Naţională a Românilor de la Alba Iulia să hotărască Unirea cu Ţara. Pentru dr. Vasile Lucaciu a fost prilejul să constate o biruinţă care însă impunea ca ea să fie demnă moştenire pentru viitorime să fie susţinută printr-o mobilizatoare şi diversificată operă constructivă în toate domeniile. A putut să cunoască în scurtul timp al dăinuirii până în anul 1922 preocupările atât pentru refacerea ţării, cât şi afirmarea tuturor resorturilor României Mari, dar şi multiplele dificultăţi generate de unele forţe potrivnice, iredentiste. La ceasul despărţirii, a prohodirii lui Vasile Lucaciu1 a încolţit ideea ca la Satu Mare să fie realizat un simbol întru cinstirea sa. La prăznuirile următoare deşi alte priorităţi erau presante întru refacerea ţării glasurile celor care afirmau această necesitate deveneau tot mai ferme impunând înscrierea obiectivului între priorităţile zonei. După anul 1925 iniţiatorii s-au constituit într-un comitet definit ca societatea „Monumentul Vasile Lucaciu”. încredinţând fiecărui membru misiuni care să conducă la recoltarea sumelor necesare, definirea a ce doresc să realizeze, depistarea artistului modelator, adoptarea materialului menit a conferii lucrării perenitatea în ani, asigurarea unei colaborări cu administraţia locală care să ofere spaţiul pentru amplasarea monumentului, sprijinul prin unităţile gospodăriei comunale şi ulterioara buna îngrijire a ambiantului limitrof după predarea-preluarea de către primărie a respectivei creaţii. A fost etapa când s-a considerat de către sătmăreni1 2, ca ceva firesc, ca lucrarea să fie încredinţată spre realizare unui apreciat artist plastic local care însă prin cele întreprinsese în anii anterior conflagraţiei era o prezenţă în lumea artistică a Europei. La 1 octombrie 1926 Augustin Ferenţiu, primarul oraşului Satu Mare informa pe pic-1 Vasile M. Lucaciu „Leul de la Siseşti” (21 ianuarie 1852, Apa, jud. Satu Mare - 28 noiembrie 1922, Satu Mare, înmormântat la Şişeşti. Studii la Baia Mare, Oradea, Gherla şi Roma de teologie şi de filosofie, doctor în filosofie, preot în parohia Sâncraiul Sălajului, cadru didactic de limba română în Satu Mare, bun orator, unul din iniţiatorii Memorandumului, militant pentru unitatea naţională a tuturor românilor, permanent hărţuit de organele represive care-1 definiseră ca „agitator al daco-românismului” şi „un nou Avram Iancu” a fost de mai multe ori întemniţat, îndepărtat din învăţământ a ajuns la Şişeşti, ca apoi la începutul Primului Război Mondial să treacă în România pentru a se alătura celor care militau ridicarea la acţiune pentru Unire. A fost momentul când Liga Culturală prin noua denumire îşi definea răspicat principala preocupare. Ea devenea din 1914 „Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor”, desemnându-1 pe V. L. ca preşedinte, încadrat de cele mai consecvente elemente pentru realizarea acestui ideal naţional. Prioritar era ca România să acţioneze pentru eliberarea Transilvaniei. în 1915 a fost ales deputat de Galaţi în Parlamentul României. în condiţiile încheierii păcii separate cu Puterile Centrale s-a deplasat în apus pentru a aduce la cunoştinţa foştilor aliaţi situaţia care a determinat o asemenea măsură. Făcea parte din grupul celor 29 de persoane constituite în Consiliului Naţional al Unităţii Române. La Paris a desfăşurat o amplă activitate menită a pregăti momentul păcii aducător de radicale schimbări în structura politică a Europei. Ca o încununare a eforturilor depuse statele din coaliţia Antantei au recunoscut Consiliul ca organ reprezentativ al intereselor românilor. După încetarea ostilităţilor a revenit în Transilvania fiind părtaş la pregătirea Solemnei zile de 1 Decembrie 1918 care l-a desemnat ca membru în Consiliul Dirigent, publicist. Calendar pentru toţi românii 1893, Bucureşti, p. 73 Dr. /V./ Lucaciu, preot din Şişeşti [A.N. P II 105] Congresul românilor de peste hotare, în ’’Dimineaţa”, Bucureşti, 7 martie 1915, articol în care se face referinţă la apelul lansat de organizatorii Vasile Lucaciu, Simion Mândrescu şi Emilian Sluşanschi pentru a participa la acţiunile din 15 martie de la Ateneul Român şi sala Dacia, unde urma să se raporteze despre cele întreprinse pentru afirmarea ideii de Unire a tuturor românilor. Anexat raportul. Necrolog Dr. Vasile Lucaciu în „Calendarul Asociaţiunii pe anul bisect 1924”, Sibiu, p.135. 2 Adriana Zaharia, O statuie necunoscută a lui Vasile Lucaciu realizată de Aurel Popp, în „Informaţia zilei”, Satu Mare, 6 iulie 2014. Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului... 238
