Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Gabriella Franceszka Batfalszki: Date cu privire la spitalele militare amenajate la Satu Mare în timpul Primului Război Mondial
tenţei medicale în oraşul Satu Mare i-au fost recunoscute prin înmânarea decoraţiei „Răsplata Muncii”, al cărui brevet a fost semnat la 31 decembrie 1931 de către Nicolae Iorga (pe atunci prim-ministru). Asistentele medicale erau mereu insuficiente. în presa locală se face de multe ori apel la persoanele calificate să se prezinte la spitalele militare, pentru a fi încadrate ca asistente şi surori medicale. Un astfel de apel este publicat în ziarul Szamos la 13 februarie 191640. Contractul se semna pe cel puţin opt luni. Asistentele urmau să beneficieze de bilete de tren gratuite, locuinţă gratuită, medicamente gratuite, haine şi echipamente necesare, salarizare etc. Un apel similar este publicat de acelaşi ziar şi pe 14 martie 191741. Un rol important în îngrijirea răniţilor l-au avut călugăriţele din ordinul Sf. Vincenţiu de Paul. Ordinul s-a stabilit la Satu Mare în 1842 şi a întemeiat mai multe şcoli pentru fete42. în 1857 au pus bazele Şcolii Normale Romano-Catolice de Fete care pregătea învăţătoare, dar le asigura acestora şi o pregătire ca asistente medicale, multe dintre călugăriţe lucrând în diverse spitale de săraci, inclusiv în cadrul spitalului mizericordienilor de la Satu Mare43. De asemenea, erau necesare cunoştinţe medicale, deoarece aveau în îngrijire orfelinate, inclusiv unul la Satu Mare. După cum am văzut anterior, în claustrul acestora de pe strada Ştefan cel Mare, a fost amenajat un spital militar încă din toamna anului 1914. Rolul de asistente medicale îl aveau călugăriţele. Acestea au activat şi în alte spitale de pe raza oraşului44. Pentru abnegaţia lor sunt deseori pomenite în presa locală, fiind chiar decorate de către autorităţile militare45. Răniţii şi bolnavii erau de toate etniile şi confesiunile, reflectând diversitatea etnică şi confesională a Imperiului Austro-Ungar. Presa redă câte un scurt necrolog al soldaţilor decedaţi în spitalele militare sătmărene. Maghiari, germani, croaţi, români, ruşi se regăsesc cu toţii în aceste liste. Sunt trataţi şi civili bolnavi de pneumonie46 sau care suferiseră diverse traumatisme47, fracturi etc. Aprovizionarea spitalelor lăsa de dorit. încă din septembrie 1914 se face apel la populaţie pentru a sprijini spitalele cu cele necesare. Se solicitau: paturi, perne, lenjerie de pat şi altele48. în 14 septembrie revine apelul pentru paturi. Pictorul şi profesorul de desen Aurel Popp realizase un pat foarte confortabil pentru răniţi. Putea fi achiziţionat de către donatori în schimbul sumei de cinci coroane49. în anumite perioade donaţiile erau suficiente. Aşa s-a întâmplat în februarie 1915, când donaţiile în bani, obiecte şi diverse alte produse atingeau suma de 40.000 coroane50. în martie 1916 spitalele amenjate în Şcoala Civilă de Băieţi şi în claustrul ordinului Sf. Vincenţiu aveau iarăşi nevoie de perne51. în patru aprilie 1916 se făcea apel la populaţia civilă pentru a dona recipiente goale de sticlă pentru medicamente52. Presa relatează despre frecventele donaţii ale sătmărenilor, constând în bani, haine, aşternuturi, 40 Szamos, 13 februarie 1916, p. 2. 41 Szamos, 14 martie, 1917, p. 2. 42 Legat de stabilirea acestora la Satu Mare: Popovics M. Ancilla, op. cit., pp. 3-8. 43 Ibidem, pp. 9-10. 44 Ibidem, p. 17. 45 De văzut în acest sens: Szamos, 12 septembrie 1915, p. 3. Sunt decorate superioara ordinului Woelfle Afra şi surorile Serapia, Castelli Cornelia, Adriana Zarkovich. 46 Szamos, 7 iunie 1916, p. 3. 47 Szamos, 12 octombriel917, p. 3. Este descris cazul unui cetăţean care căzuse dintr-un castan, suferind grave traumatisme craniene. 48 Szamos, 1 septembrie 1914, p. 3. 49 Szamos, 14 septembrie 1914, p. 2. 50 Szamos, 23 februarie 1915, p. 2. 51 Szamos, 1 martie, 1916, p. 3. 52 Szamos, 4 aprilie, 1916, p. 3. Date cu privire la spitalele militare amenajate la Satu Mare în timpul Primului Război Mondial 22
