Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
insistenţelor Reginei Maria, însă cu certitudine scrisorile acesteia au avut un rol important în încercarea guvernului Brătianu de a convinge reprezentanţii Antantei de nocivitatea demersului lor. în cele din urmă, ceea ce Antanta avea să reuşească să înfăptuiască Grecia cu ajutorul lui Venizelos, eşuase în România din cauza piedicilor ridicate de Brătianu şi colaboratorii săi, printre care se număra însăşi Regina Maria. Marea Ducesă Vladimir a fost şi cea care, în luna mai 1915, înmânase Ţarului Nicolae al II-lea o lungă scrisoare manifest prin care suverana României pleda pentru cauza ţării sale. în spatele epistolei scrise în stilul excentric, chiar literar, al Reginei Maria se afla o lecţie de geopolitică dictată de Primul Ministru Ion I. C. Brătianu, care urmărea să facă pretenţiile României foarte explicite şi clar cunoscute viitorilor aliaţi. Insistenţa cu care Primul Ministru român a căutat să primească, pe toate căile, asigurări scrise că puterile Aliate aveau să respecte doleanţele României era determinată de amintirea proastei experienţe avute chiar de tatăl său la finalul Războiului de Independenţă13. Atunci, cu toate că Ion C. Brătianu obţinuse un tratat militar de alianţă cu Rusia Ţarului Alexandru al II-lea, România a fost exclusă de la Congresul de Pace organizat la Berlin şi i s-a răpit o parte din teritoriu. Pentru a evita un deznodământ similar, Brătianu fiul s-a folosit de tot arsenalul diplomatic pe care îl avea la dispoziţie, exploatând fără rezerve şi relaţiile de rudenie ale suveranei României. Astfel, în scrisoarea sa, Regina Maria reitera faptul că România avea pretenţii teritoriale foarte specifice în urma unei posibile dezmembrări a Imperiului Austro-Ungar. Ea îl asigura pe vărul său că regatul român lua în serios abandonarea neutralităţii, urmând modelul Italiei, odată ce doleanţele sale aveau să găsească „interes şi simpatie” în rândul Aliaţilor. Pentru a dovedi că până şi o naţiune mică putea deveni un aliat valoros, suverana i-a detaliat Ţarului tuturor Rusiilor capabilităţile militare ale României. Mai mult de atât, pentru a justifica pe deplin dreptului istoric al României asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei, Regina Maria a insistat pe componenţa preponderent românească a populaţiei din aceste teritorii şi i-a explicat insistent vărului său că fluviul Dunărea, precum şi râurile Tisa şi Prut erau graniţele naturale ale României, de altfel singurele frontiere care puteau garanta siguranţa statului român si dezvoltarea sa prosperă. Spre finalul epistolei, în pledoaria bine informată şi puternic argumentată a suveranei, şi-a făcut loc şi un comentariu care denotă apropierea familială dintre cei doi corespondanţi: „[ştiu că] îţi este uşor să ne ajuţi să obţinem frontiera de pe Prut! Nu uita ce amintiri ne leagă pe noi de acea regiune, cât de mult înseamă pentru noi şi ce puţin pentru tine.”14 Răspunsul Ţarului, de asemenea scris intr-un registru familial şi personal, nu a întârziat să apară la începutul lunii iunie 1915: „Draga mea Missy, îţi mulţumesc din inimă pentru lunga şi interesanta ta scrisoare în care ai susţinut cauza ţării tale într-o manieră minunat de clară. Eu am urmărit îndeaproape negocierile care se duc între guvernele noastre, şi trebuie să recunosc sincer că am fost uimit de cererile enorme15 16 ale ţării talef...) Dacă luăm toate întinderile de pământ pe care le ceri, nu cred să greşesc dacă spun, că ţara ta s-ar dubla. Dacă întreaga populaţie a acestor teritorii ar fi intr-adevăr pur românească, noi am fi primii care să vă susţinem cu tărie doleanţele. Dar sunt şi alte naţionalităţi de care Rusia trebuie să ţină cont. (...) Orişicât, am trimis instrucţiuni guvernului să încheie negocierile cât de repede, acceptând largi concesii, dacă şi România intră în război imediat. (...) Pentru draga mea Missy, verişorul tău afectuos, Nicky”'6. Spre deosebire de răspunsul primit la o scrisoare foarte similară pe care Regina Maria o trimisese Regelui George al V-lea al Marii Britanii - care şi-a acordat susţinerea într-un mod 13 Glenn E. Torrey, Romania and World War One, The Cetre of Romanian Studies, Oxford, 1999, p. 212. 14 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/3153. 15 Cuvântul este subliniat în scrisoarea originală a Ţarului Nicolae al II-lea. 16 Arhivele Naţionale ale României, Fond Casa Regală - Regia Maria, 1340, f. V/3152. Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917 126
