Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Ioana N. Găurean: Alianţa Ruso-Română prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917
cererea Prim Ministrului Ion I.C. Brătianu de a se implica în pregătirea diplomatică a ieşirii ţării din neutralitate. în acest sens, începând cu primăvara anului 1915, Regina Maria a purtat o amplă corespondenţă cu verii săi primari, Regele George al V-lea al Marii Britanii şi Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei, precum şi cu alţi membrii ai familiilor celor doi monarhi, cu scopul şi dorinţa de a facilita încheierea alianţelor politico-militare între România şi Antanta. Acest articol îşi propune să urmărească strict comunicarea dintre suverana României şi viitorii aliaţi ruşi, precum şi modul în care intervenţia reginei a fost benefică ţării, cu preponderenţă până la momentul abdicării Ţarului Nicolae al II-lea. Puternicele sentimentele pro-Antantiste ale Reginei Maria au reprezentat o problemă în timpul celor doi ani de neutralitate, astfel că, la nivel oficial, s-a încercat intens voalarea lor. în spatele uşilor închise însă, suverana se întâlnea adesea cu Ion. I. C. Brătianu care, afirma Regina în memoriile sale, îi cerea ajutorul când trebuiau adresate probleme delicate.2 O asemenea problemă a fost creşterea disponibilităţii Rusiei în a ajuta România în eventualitatea intrării sale în război. Astfel, suverana a căutat să apeleze la capitalul de influenţă pe care unele Mari Ducese îl exercitau în înalta societate rusă. A încercat să corespondeze în acest sens cu mama sa, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, aflată la Coburg şi ulterior la Zurich, însă această rută de ajutorare s-a dovedit a fi complet neprofitabilă. Deşi rusoaică, Maria Alexandrovna îşi petrecuse cea mai însemnată parte a veţii adulte ca Ducesă de Saxa-Coburg şi Gotha, iar la izbucnirea războiului s-a situat vehement de partea Germaniei: „Nu pot să nu am sentimente germane, este îngrozitor când te gândeşti că împotriva acestei biete ţări prospere s-a dezlănţuit invidia celorlalţi, iar ea doar se apără în mod eroic.”3 Aşadar, în faţa unor asemenea declaraţii, Regina Maria a preferat să joace cartea neutralităţii în scrisorile trimise mamei sale4, negând în mod frecvent că ar avea vreo implicaţie politică sau vreo dorinţă de a-şi vedea ţara de partea vreunei tabere. în acelaşi timp, Regina Maria a cerut susţinerea surorii sale, Victoria Melita, Marea Ducesă Kirill a Rusiei - poreclită Ducky în familie - şi a soacrei acesteia, Maria Pavlova, Marea Ducesă Vladimir a Rusiei - cunoscută drept Mătuşa Miechen. într-o primă instanţă, Ducky, aflată pe frontul din Galiţia cu un convoi de ambulanţe pe care îl conducea, nu a fost deloc receptivă atitudinii diplomatice a surorii sale, ba mai mult i-a trimis acesteia, prin intermediul ataşaţilor ruşi la Bucureşti, depeşe insultătoare la adresa neutralităţii României: „Ducky este furioasă că nu am intrat încă în război şi mi-a trimis mesaje insultătoare (...) într-o manieră în care doar ea este în stare, considerând că furia ei asupra ‘laşilor’ este cu totul îndreptăţită”.5 Această atitudine a Marii Ducese Kirill s-a schimbat însă radical odată cu intrarea României în război, sora Reginei Maria devenind una dintre cele mai active susţinătoare ale României în Rusia. în condiţiile în care mama şi sora ei criticau aspru - fiecare în funcţie de propria-i loialitate - neutralitatea României, Mătuşa Miechen s-a dovedit a fi de un real ajutor Reginei Maria. Marea Ducesă Vladimir avea reputaţia de a fi „cea mai mare dintre Marile Ducese”, iar curtea sa era recunoscută ca fiind cel mai popular loc de întâlnire al elitei din capitala Imperiului Rus6. Din aceste motive, Regina Maria o considera drept „o persoană foarte importantă Alianţa Ruso-Romănă prin prisma activităţii diplomatice a Reginei Maria: 1914-1917 2 Maria, Regina României, Ordeal: The Story Of My Life, Charles Scribner’s Sons, New York, 1935, p. 23. 3 Diana Mandache, Viva Regina Maria, Ed. Corint, Bucureşti, 2016, p. 198. 4 „A fi neutru a devenit aproape o insultă, ceva care nu e nici bărbat, nici femeie, deci poate fi insultat, dar totuşi şi iertat. Este cu mult mai bine aşa decât să fii în război!” Scria Regina în august 1915, iar în iunie 1916 reitera: „Din punct de vedere politic am puţine de spus. Aici este linişte. Oh, dacă am putea ţine războiul departe de pământul nostru ar fi un lucru binecuvântat!” Citate din Mandache, Viva Regina Maria..., pp. 224 & 233. 5 Hannah Pakula, The Last Romantic, Ed. Simon & Schuster Inc., New York, 1986, p. 188. 6 Galina Korneva & Tatiana Cheboksarova, Grand Duchess Marie Pavlovna, Ed. Eurohistory, California, 2014. 124
