Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 34/2. (2018)
Augustin Leontin Gavra: Efortul militar al populaţici româneşti din plasa Cehu Silvaniei în timpul Marelui Război
Augustin Leontin Gavra *Sursa: S.J.A.N. Sălaj, Fond Prefectura - Invalizi, Orfani şi Văduve de Război; Tabloul văduvelor, Secretariatul Arghihat, nr. inv. 110, ff. 2-4; Tabloul Orfanilor, Secretariatul cercual Şilimeghiu, nr. inv. 126, ff. 2-8; Tabloul orfanilor de război, Secretariatul cercual Leleiu, nr. inv. 122, ff. 2-10; Tabloul Orfanilor de război, Secretariatul cercual Bicaz, nr. inv. 123, ff. 3-10.; Tabloul Orfanilor de război, de ambii părinţi din Secretariatul cercual Cehu Silvaniei, nr. inv. 124, f. 2; Tabloul invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, Secretariatul cercual Cehu Silvaniei, nr. inv. 93, ff.1-2. în urma acestor decese, au rămas fără sprijinul ’capului” de familie numeroase văduve şi orfani. Conform aceleiaşi surse, în cele 15 aşezări din plasa Cehu Silvaniei, numărul văduvelor a fost de 168, din care 128 au fost de naţionalitate română17. Aproape toate au fost căsătorite legal, numai trei (2 din notariatul Ulmeni şi una din notariatul Ariniş) fiind în relaţie de concubinaj la înrolarea partenerului în război. Cele mai multe văduve sunt în notariatul Lelei (46), apoi în notariatul Bicaz (45), Ariniş (39) şi Ulmeni (38). Comparând numărul acestora faţă de totalul văduvelor din plasă (377 femei), văduvele de soldaţi români din cele 4 notariate reprezintă 34,21%. Raportând numărul lor pentru toate văduvele din comitat, unde acesta număra 8386 persoane, ponderea din eşantionul de 15 localităţi este de 2,91 %. în privinţa numărului de copii orfani pe care acestea îi aveau în grijă, după moartea soţului de pe front, el variază de la văduve fără copii până la văduve cu cinci copiii. Cea mai mare pondere o au văduvele cu 2 copii (59 femei), apoi cele cu un copil (58), cu 3 copii (24) şi 4 copii (18). O singură femeie din notariatul Ariniş a rămas văduvă cu 5 copii. La acestea se adaugă cele trei femei necăsătorite, două cu un copil şi una cu trei copii. Orfanii rămaşi în urma decesului eroilor sunt de asemenea în număr mare pentru cele 4 notariate, numărul acestora este de 353 de minori, din care 271 de naţionalitate română18. Erau consideraţi orfani cei care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi, ca urmare, puteau beneficia de ajutoare din partea statului. Situaţia cea mai grea au avut-o orfanii de ambii părinţi, deoarece, pe lângă decesul tatălui pe front, între timp a survenit şi moartea mamei. în zona Cehului sunt consemnaţi în această situaţie 22 de copii, aceştia fiind acum în grija tutorilor (bunici, unchi sau mătuşi). Cele mai multe cazuri sunt în notariatul Bicaz (14), urmate de câte alte 4 în notariatele Ulmeni şi Lelei. Orfanii de tată sunt în număr de 331, dintre 94 care în notariatul Lelei, 81 în notariatul Bicaz, 80 în notariatul Ariniş şi 76 în notariatul Ulmeni. Dacă numărul orfanilor din comitat era de 4.386, cei 806 din cercul Cehu Silvaniei reprezintă 18,37% din totalul acestora. Ponderea copiilor români rămaşi fără un părinte datorită războiului, din cele doar 15 localităţi, care au înregistrat 271 de orfani, este de este de 33,62% în cadrul plasei, şi 6,17% în cadrul comitatului. în concluzie, efortul militar al populaţiei româneşti din plasa Cehu Silvaniei s-a subscris celui general al populaţiei româneşti din Transilvania. Participarea şi înrolarea în număr mare, la fel ca în toate comitatele ardelene locuite de români, a făcut ca şi „tributul de sânge” să fie pe măsură. Numărul mare al eroilor, invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război, a dus la îngreunarea situaţiei familiale pentru sute de familii din această zonă. îmbunătăţirea situaţiei lor economice prin intervenţia tânărului stat român, precum şi realizarea Marii Uniri, a condus la sentimentul că efortul militar nu a fost zadarnic, iar urmaşii lor vor avea o existenţă demnă în Regatul României. 17 Ibidem. 18 Ibidem. 121
