Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Istoria artei - Istoria culturii
Lucrarea „vis şi iluzie” analiză compoziţională Spunem deseori că imaginaţia este capacitatea de a forma imagini. Ori, ea este mai curând facultatea de a „deforma imaginile oferite de percepţie, este mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea de a schimba imaginile.”2 Demersul meu artistic se construieşte pe baza preocupărilor mele în ceea ce priveşte zona dedublărilor care însoţesc activitatea arhitectonică a visului şi a trecerii într-o altă dimensiune - timp sau spaţiu. Lucrarea nu are o formă compoziţională pură deoarece înglobează zone de întrepătrundere a formelor de construcţie. Mişcarea este exprimată prin semne gestuale proprii, prin semnale indicatoare, mai bine spus. în pictura figurativă, fiinţele, oameni sau animale, schiţează gesturi care fac inteligibile deplasările şi acţiunile lor. întâlnim în istoria artei dansatoarele lui Degas sau ale lui Toulouse-Lautrec, înălţările la cer ale Fecioarei, Suzanna şi bătrânii a lui Tintoretto, toate au în comun gesturi sau expresii care provoacă în mintea spectatorului terminarea mişcării indicate şi în final sugestia că se mişcă. Fig. 3 Vis şi iluzie, Cristina Busuioc-(lucrare de disertaţie) Din punct de vedere al organizării spaţiului plastic, compoziţia lucrării Vis şi iluzie. Explorări artistice este deschisă în registrul îndepărtat şi închisă în registrul apropiat. Centrul de interes stabilit ca fiind personajul şi lumânarea fac intro-ul, respectiv invitaţia spre compoziţia deschisă care se prefigurează în planul din profunzime, plan care comunică o călătorie pe care suntem invitaţi să o parcurgem în afara spaţiului plastic. Centrul de interes este zona din compoziţia plastică către care se îndreaptă prioritar privirea, aici au loc aglomerări de detalii, modulări liniare (subţire-gros) şi contraste (închisdeschis, cald-rece, mare-mic). 2 Gaston Bachelard, Aerul şi visele, Ed. Univers, Bucureşti, 1997, p. 5. 316
