Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)
Conservare - Restaurare
Olimpia Coman-Sipeanu, Gheorghina Olariu Investigaţii XRF Pentru a oferi o examinare ştiinţifică a operelor de patrimoniu sunt preferate metodele neinvazive şi nedistructive, acestea nu necesită prelevarea probelor care, altfel, ar putea afecta negativ starea de conservare a obiectelor. în domeniul patrimoniului cultural, analiza neinvazivă este preferată şi din ce în ce mai răspândită, pentru a interacţiona cât mai puţin posibil cu obiectele de patrimoniu şi pentru a minimiza pe cât posibil orice intervenţie care ar putea provoca deteriorări de orice natură acestora. Tehnica XRF (radiaţii X de fluorescenţă) este o metodă nedistructivă folosită pentru analiza elementală a materialelor cu ajutorul unei surse de radiaţii X, încă din 1950 fiind utilizată în mod obişnuit pentru analiza solidelor, pulberilor şi lichidelor. începând cu 1970 această tehnică a fost utilizată şi pentru analiza materialelor de tip film subţire. Principiul metodei constă în iradierea probei cu o radiaţie X intensă şi se obţine emisia unor radiaţii X de fluorescenţă. Aceste radiaţii sunt interceptate de un sistem de detecţie (de energie dispersivă sau de lungime de undă dispersivă) care măsoară poziţia vârfurilor radiaţiei X de fluorescenţă (peak-uri), cu scopul identificării calitative a prezenţei elementelor şi deasemenea măsoară intensitatea peak-urilor în determinările cantitative de compoziţie. în acest studiu am utilizat metodele imagistice de analiză (stereomicroscop EUROMEX NexiusZoom-Range) şi metode radiologice (spectrometria de fluorescenta de raze X, utilizând un spectrometru portabil, model Brucker SI TITAN, cu detector SiPIN şi tub de Rh, la parametrii de lucru: tensiune 50kV, intensitate 4.5pA, timp de colectare a datelor 60s). Analiza stereomicroscopică a sticlei, evidenţiază imperfecţiunile din structura acesteia, anume, prezenţa bulelor de aer (fig.l) şi a particulelor de nisip (fig.2). Analiza pigmenţilor picturali Zonele în care am făcut determinările sunt marcate pe imaginea din fig.3. Datele obţinute prin spectrometria de fluorescenţă de raze X oferă detalii despre compoziţia chimică a pigmenţilor analizaţi, prezentaţi mai jos: Culoarea albă, este un amestec de alb de Pb cu alb de Zn, de Ti, carbonat de Ca şi barită (BaS04), ca material de umplutură. Prezenţa Ti în culoarea albă este un element important pentru datarea acesteia după anul 1921. Datorită dificultăţii obţinerii acestui pigment natural, folosirea lui pe scară largă a început după 1921, când companiile Americane şi Norvegiene au început producerea lui la scară industrială pentru pictură. File #K% Ca% Ti% Fe% Cu% Zn% Sn% Ba% Pb% Alb1.1382 1.8264 1.3204 0.1794 0.0608 0.0558 0.1069 0.1864 3.4276 305 fig 1 fig 2
