Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 33/2. (2017)

Istorie

collective grave of three Romanian soldiers, who passed away in October 1944, in the battles for the liberation of the village. The present paper brings the following contributions: a description of the demographic evolution of the Romanian community from the village for the last three centuries; a historical sketch of the Romanian church from Lelei; a more detailed description of the church architecture and its mobile inventory, and the year when the church was built, in 1728, based on sources that have not yet been exploited.

Keywords: church, Lelei, monument, wood, Romanians.

1. Cadrul geografic

Satul Lelei (în maghiară Lele) este situat în extremitatea sud-estică a judeţului Satu Mare, fiind parte componentă a comunei Hodod, alături de satele Hodod (centrul de comună), Nadişu Hododului şi Giurtelecu Hododului. Leleiul este situat la sud-est de reşedinţa comunală, prin hotarul satului trecând „graniţa” dintre judeţele Sălaj şi Satu Mare. De altfel, comuna Hodod se învecinează atât la sud, cât şi la est cu judeţul Sălaj, în vreme ce la nord se învecinează cu judeţul Maramureş.

Geografic, satul Lelei, se află poziţionat în partea vestică a Dealurilor Silvaniei, la sud de Culmea Codrului. Relieful este colinar, fără abrupturi spectaculoase, dealurile de aici având altitudini de până la 200 metri.

Din punct de vedere hidrografic Leleiul este situat pe cumpăna apelor ce desparte bazinul hidrografic al Crasnei de cel al Sălajului. Perimetrul satului este drenat de câţiva mici afluenţi ai pârâului Maja, afluentul Crasnei din partea dreaptă. Spre est, la doar 6 kilometri, se deschide valea mai largă a râului Sălaj, afluent pe stânga al Someşului.

în trecut zona a fost bine împădurită. Acest fapt este evident şi astăzi. Privit de sus satul apare ca o poiană împresurată de păduri, rămăşiţe ale vechilor codrii ai Silvaniei, care s-au retras treptat odată cu extinderea habitatului uman.

Ocupaţiile locuitorilor sunt cele tipice unui sat de dealuri joase: cultivarea cerealelor, a leguminoaselor, îngrijirea pomilor fructiferi (prun şi măr îndeosebi), creşterea animalelor.

2. Repere istorice

Vatra actuală a satului a fost locuită de om încă din timpurile preistorice. Pe Dealul Sinai a fost descoperită o aşezare eneolitică atribuită culturii Tiszapolgar, în zona „Izvorului Kakany” este cunoscută o aşezare a culturii Coţofeni (din perioada de tranziţie la Epoca Bronzului), pe „Dealul Nou” (Uj-hegy) a fost descoperit un tezaur format din 25 brăţări de bronz şi o verigă de aur, datate la finalul Epocii Bronzului, iar la „Viile Baglyos” o aşezare din ultima Epocă a Fierului1.

Satul a fost atestat documentar în anul 1330 sub forma Lelej, apoi succesiv Kis-Lele în 1337, Lelee în 1475, Lelew în 1514, Leleh în 15491 2. Primele informaţii despre sat sunt în legătură cu dispute privind proprietatea. La 1334 este menţionat Marton, căpitan al Devei, care ocupa pământurile din Lelei ce aparţineau familiei Kaplyon3. în 1337 toate hotarele satului erau împărţite între Menyői István, fiul lui Ugrin, Ramacsa fiul lui András, János fiul lui Péter, Pál fiul

Contribuţii la istoria bisericii şi comunităţii româneşti din Lelei

1 Szőcs Péter Levente (coord), Robert Gindele, Liviu Marta, Diana légár, Sárándi Tamás, Szilágyi Levente, Hodod: a cultural and historical guid. Hadad: történelmi és kulturális kalauz. Hodod: ghid cultural şi istoric, Ed. Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2008, pp. 2-6.

2 Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája IV: Szilágy vármegye községeinek története (L-Z). [Budapest]: Szilágy vármegye közönsége, 1902, p. 15.

’ Ibidem.

10