Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Marin Pop

lă a Oaşului. Ele au dovedit faptul că judeţul Sătmar rămânea, în continuare, un fief electoral important al P.N.R., că doar cu intervenţia directă a guvernului şi aparatului administrativ local se puteau câştiga mandate de deputaţi sau senatori.

Din punct de vedere politic, anul 1922 debuta cu o luptă acerbă între partidele politice pentru succesiunea la guvernare. Partidele şi-au dezvăluit strategia şi tactica lor de luptă şi potenţele.

Guvernul condus de Take Ionescu era privit ca unul cu caracter provizoriu, soarta lui atârnând de votul Parlamentului din 17 ianuarie 1922. în preajma acestui eveniment, viaţa politică s-a precipitat, partidele politice vehiculând o gamă variată de soluţii. P.N.R. stăruia pentru un guvern de coaliţie16.

După demisia lui Take Ionescu, regele Ferdinand l-a însărcinat cu formarea guvernului pe I.I.C. Brătianu, în seara zilei de 18 ianuarie 1922, orele 19. Constantin Argetoianu notează, referitor la acest eveniment, că regele Ferdinand, „veleitarul şi-a pus însă toate scrupulele în sertar, a chemat pe Ionel Brătianu şi l-a însărcinat cu formarea noului Minister, dându-i bineînţeles şi aprobarea pentru dizolvarea Palamentului”17.

Conform uzuanţelor, prin Decret Regal se convoacă noi alegeri. Pentru Transilvania sunt stabilite zilele de 6 şi 7 martie 1922, la Cameră, iar pentru Senat zilele de 9 şi 10 martie. Noul Parlament urma să fie convocat în data de 27 martie 192218.

în acest context politic agitat, Partidul Naţional Român a organizat o mare întrunire la Cluj, pe data de 27 ianuarie 1922, la care au participat reprezentanţii tuturor judeţelor din Transilvania şi Banat. Deşi fuseseră convocaţi doar cei amintiţi, s-a înregistrat o numeroasă prezenţă. Localul ziarului „Patria”, în care s-a ţinut adunarea, s-a dovedit a fi neîncăpător, după cum se afirmă în oficiosul P.N.R.

în Rezoluţia adoptată cu această ocazie se protestează împotriva aducerii la putere a P.N.L., „fără nici o indicaţie parlamentară”, partid care la alegerile din 1920 „abia dacă a putut să-şi aleagă cu ajutorul guvernului averescan opt parlamentari”. Se protestează împotriva „perpetuării sistemului de guverne personale, venite la cârmă cu încălcarea parlamentarismului”, pentru ca apoi, „prin puterea statului să-şi câştige partizani şi majorităţi parlamentare”. Se protestează, în special, împotriva infiltrării liberalilor în Transilvania şi Banat, unde partidul liberal nu avea „nici o legătură sufletească cu opinia publică”. RN.R. pretindea respectarea hotărârilor de la Alba Iulia şi protesta împotriva măsurilor legislative şi guvernamentale care au nesocotit aceste hotărâri. De asemenea, se protesta împotriva convocării unei Adunări Naţionale cu caracter de Constituantă şi încredinţarea alegerilor, în acest sens, unui singur partid. RN.R. se hotăra să ducă „lupta cea mai îndârjită” împotriva noului guvern liberal, pentru instaurarea unei democraţii adevărate. Se aproba activitatea de până atunci a Comitetului Executiv, a deputaţilor şi senatorilor partidului, aducându-li-se mulţumiri.

Dintre fruntaşii politici ai RN.R. a mai luat cuvântul Vaida Voevod, care a vorbit despre lupta între fraţi şi despre datoriile partidului. Discursul său a fost îndreptat

16 Mihail Rusenescu, loan Saizu, Viaţa politică în România. 1922-1928, Bucureşti, Ed. Politică, 1979, p. 138-139.

17 Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, voi. VI, Bucureşti, Ed. Machiaveli, 1995, p. 298.

18 Gazeta oficială a judeţului Sălaj, nr. 3,19 ianuarie 1922.

173