Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)
Istorie
Greta Peter Se poate observa că prin aceste grupaje de ştiri despre România, preluate din diferite surse, ziarul Szamos încerca să-şi ţină la curent cititorii cu informaţii brute, necomentate, adeseori contradictorii, prezentate aşa cum fuseseră acestea elaborate în redacţiile diferitelor ziare şi agenţii de presă. Celelalte ziare sătmărene publică rar informaţii despre război şi cu atât mai puţin despre România. 4. Ziarele sătmărene despre intrarea României în război Primul dintre ziarele sătmărene care publică informaţia intrării României în război de partea Antantei a fost tot Szamos, care în numărul din 29 august 1916 dedică două pagini, din cele patru câte număra, acestei problematici13. Sunt preluate informaţii din toată presa europeană. în zilele următoare primele două pagini ale cotidianului sătmărean sunt dedicate aceluiaşi subiect. în 5 septembrie, Szamos redă un articol din Le Petit Párisién, conform căruia Bucureştiul ar fi fost puternic bombardat de zeppelinele germane. Conform ziarului din capitala Franţei, distrugerile ar fi fost masive şi în Bucureşti s-ar fi instalat panica. Cotidianul sătmărean citează în această problemă şi ziare bucureştene, conform cărora distrugerile ar fi fost minore14. în numărul din 6 septembrie sunt prezentate dezbaterile Parlamentului maghiar şi interpelările aduse miniştrilor consideraţi responsabili de pierderea Ardealului15. Sunt înregistrate mai ales criticile aduse prim-ministrului Tisza István de către Andrássy Gyula, Apponyi Albert şi Károlyi Mihály, care acuzau guvernul de ignorarea graniţei cu România, care a rămas descoperită, devenind o pradă uşoară pentru armata română. Károlyi Mihály îl acuza pe primul-ministru şi de modul defectuos în care s-a realizat retragerea populaţiei civile din estul şi sudul Transilvaniei, în timpul ofensivei româneşti. Desigur, omul politic ţinea seama că erau de faţă şi numeroşi reprezentanţi ai refugiaţilor din Ardeal, posibili viitori votanţi pentru partidul său. Săptămânalul Nagykároly és Vidéke îşi informează cititorii despre intrarea României în război abia în numărul din 6 septembrie 1916, în cel din 30 august, probabil deja tipărit din vreme pentru tipar, neexistând nici măcar o notiţă informativă despre eveniment. ’’Informează” este prea mult spus, deoarece articolul de primă pagină intitulat simplu „România” este de fapt un editorial cu accente critice semnat de dr. Széman István.16 Acesta consideră că România se face vinovată de trădare faţă de naţiunea maghiară: „România a făcut cel mai josnic lucru. ... Nu avem cuvintele potrivite să descriem această trădare. ... Credem în binefacerea lui Dumnezeu, care va face ca România să plătească fapta sa oribilă.... Istoria se întoarce, iar acest lucru pare că îl uită România.” Săptămânalul careian va continua să publice acest gen de materiale, unele de-a dreptul jignitoare la adresa românilor de dincolo de Carpaţi. Astfel, în numărul din 20 decembrie 1916, în articolul „Budapesta - Bucureşti”, autorul acestuia pretinde că ar fi auzit nişte prizonieri români cântând „Nici n-am fost în Budapesta, dar am pierdut Bucureştiul”17. Acesta explică cu un aer de superioritate: „Săracul român este în esenţa sa un biet ţăran. Până şi în aceste momente face haz de necaz. Aceşti ţărani nu 13 Szamos, Satu Mare, anul XLVIII, nr. 225, 29 august 1916. 14 Szamos, Satu Mare, anul XLVIII, nr. 231, 5 septembrie 1916. 15 Szamos, Satu Mare, anul XLVIII, nr. 232, 6 septembrie 1916. 16 Nagykároly és Vidéke, Cărei, anul XXXII, nr. 36,6 septembrie 1916. 17 Nagykároly és Vidéke, Cărei, anul XXXII, nr. 52, 20 decembrie 1916. 157
