Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Precizări cu privire la viaţa şi activitatea episcopului Grigore Maior

privind hirotonirea lui Grigore Maior, călugăr din ordinul bazilian, în rangul de diacon şi trecerea lui sub jurisdicţia episcopului Inochentie Micu: „significamus praesentibus Uteris nostris et attestamur honarabilem in Christo fratrem Gregorium Maior Ordinis Divi Basilii Magni actu Diaconum ex Magno Principatu Transylvaniae oriundum, alumnum Caesareo Regium sacro habitu religisioso pro Venerabili Monasterio Balasfalvensi ad iurisdictionem Illustrissimi et Reverendissimi Domini Liberi Baronis Domini Innocentii Klain Episcopi Fogarasiensis pertinente indutum” Ceremonia depunerii celor trei voturi îndătinate s-a desfăşurat în ziua Sfântului Arhanghel Gabriel, în duminica a şaptea după Rusalii, în catedrala mănăstirii Sfântul Nicolae din Mukacevo16.

în această perioadă la Colegiul Urban din Roma apar noi studenţi transilvăneni. Astfel, în 1738 îi găsim pe Cristofor Manuel de 19 ani, armean, student din 7 februarie 1735 şi pe Cristofor Isaac, tot de 19 ani, tot armean, student la Teologie din 7 februarie 173517. Pe aceiaşi îi găsim şi în anul 1739 la poziţiile 8 şi 9 din catalogul studenţilor18.

Din 5 septembrie 1741 datează o scrisoare a nunţiului papal la Viena, Camillo Paoluci, arhiepiscop de Iconium19 către Congregazione de Propaganda Fide, în care informează că împărăteasa doreşte ca cei trei tineri din Transilvania, Petru Aaron, cleric secular, Grigore Maior şi Silvestru Caliani, diaconi ai ordinului Sfântul Vasile cel Mare să fie primiţi în colegiu încă din acel an. Mai cere deasemenea, dacă este posibil, ca Petru Aaron să-şi termine studiile teologice în doar doi ani de zile20. Scoaterea lui Rednic din cursa pentru Roma se întâmplă după luna mai 1741 şi înainte de 1 septembrie 1741 şi se prevede înlocuirea lui cu Petru Pavel Aaron, susţinut de curtea imperială, probabil în vederea unei eventuale înlocuiri a lui Inochentie Micu! Lucru acesta s-a şi întâmplat în anul 1745, conducerea episcopiei fiind preluată de către Aaron în calitate de vicar. Probabil că de la această înlocuire a lui din grupul celor trei s-a tras apoi ura pe care Atanasie Rednic a nutrit-o faţă de Maior şi Caliani, care au fost pedepsiţi drastic, primul fiind exilat pe viaţă la mănăstirea din Mukacevo iar pe al doilea facându-1 portar la mănăstirea din Blaj21 22. Samuil Micu, care l-a cunoscut bine, fiindu-i colaborator, nota: „Ci cu toate acestea Atanasie clerului şi poporului nu era plăcut, că era greu la fire şi nu lesne iertător”12.

Având sprijin atât de sus, din partea împărătesei Imperiului Habsburgic, cei trei au fost primiţi în Colegiul Urban, cu toate că anul, probabil, începuse, şi locurile anuale erau ocupate. Aceasta rezultă, după părerea noastră, din faptul că cei trei nu au numere în catalog23 în primul an de studii. Astfel, la poziţiile 7 şi 8 îi întâlnim pe transilvănenii Cristofor Manuel, de 22 ani, de rit armean, student la teologie şi Cristofor Isaac, 22 ani, de rit armean, student la teologie, iar după poziţia 19, îl găsim fără număr pe Petru Aaron, transilvănean, 28 ani, de rit grec, student

16 Episcopia greco-catolică de Mukacevo. Documente, II, Satu Mare, 2012, p. 83-84.

17 APF, Scriti non riferite dali’ Anno 1734 all ii 1740, 6, f.277v-278.

18 Ibidem, f. 295-296.

19 Arhiepiscop in partibus, deoarece localitatea căzuse de mai bine de 500 de ani sub stăpânirea turcească, fiind cunoscută astăzi sub numele de Konya.

20 APF, Collegio Urbano deli Anno 1741 all’ ii 1760, f. 59-59v.şi 61.

21 Z. Pâclişanu, op.cit., p.442-443.

22 T. Cipariu, Acte şi fragmente, Blaşiu, 1855, p.128.

23 APF, Collegio Urbano deli Anno 1741 all’ ii 1760, f.61-66. Catalogo degli Alunni del Vener. Collegio Urbano de Prop. Fide per l’anno MDCCXXXXI nel tempo del P.D. Francesco Sofio Tramontana De Pii Operării rettore dell anno XL

12