Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 32/2. (2016)

Istorie

Precizări cu privire la viaţa şi activitatea episcopului Grigore Maior

din Viena, Tîrnavia şi Roma pentru studiul artelor liberale şi a Sfintei Teologii („Turn ut juvenes quinque, qui optimis essent ab ingenio dotati praesidiis, in singulos annos extra Transilvanicos fines darentur Viennam, Tyrnaviam ac Romám ad bonos mores, ad artium liberalium studia atque ad sacras literas diligenter informandi”2).

în primele patru decenii ale veacului al XVIII-lea, aceste deziderate au rămas doar nişte intenţii generoase, climatul politic din Transilvania nefiind deloc propice pentru biserica greco-catolică română, dar este de remarcat că nici pentru celelalte biserici (catolică sau armeană). Abia în anul 1729 îl întâlnim pe armeanul Luca Werzelles la Colegiul Urban3. în anul 1735 întâlnim deja doi armeni transilvăneni în anul I la Filosofie: doi Sebastiano, amândoi de 17 ani4.

Primul dintre episcopii români transilvăneni care a deschis şi în acest domeniu un drum extrem de benefic pentru cultura românească, a fost marele episcop Inochentie Micu Klein care, în tumultul luptelor pe care le ducea cu nobilimea Transilvaniei pentru recunoaşterea naţiunii române, a avut în centrul preocupărilor sale şi pregătirea în institute de prestigiu de tineri români atât de necesari pentru ridicarea poporului român. Prilejul s-a ivit în anul 1736, când episcopul a reuşit să încheie contractul de schimb al Domeniului Gherla şi Sâmbăta de Jos cu Domeniul Blajului, ceea ce a dus la o creştere însemnată a veniturilor episcopiei, de la 3000 la 6000 de florini5. în contractul de închiriere se prevedea expres că o parte a veniturilor se va folosi pentru întreţinerea la colegiul De Propaganda Fide a trei studenţi. Episcopul Klein scrie încă din anul 1736 Camerei Aulice şi cere bani pentru a putea trimite la Roma fără întârziere trei tineri. El cerea câte 200 florini de fiecare pentru drum şi 200 de fiecare pentru îmbrăcăminte6. După cum se poate vedea, suma este mai mare decât se prevedea în contract pentru întreţinerea celor trei studenţi la Roma, 972 de florini7.

Episcopul şi-a pus în aplicare planul şi într-adevăr a obţinut banii necesari, trimiţând trei tineri la Roma, după cum aflăm din două scrisori trimise din Blaj, una în 2 mai 1737 şi cealaltă în 14 octombrie 1737, dar şi dintr-o notă aflată în arhiva congregaţiei, datând din 1 septembrie 1736, din care rezultă că banii au fost viraţi în Banco di Sancto Spirito, în contul studiilor a trei alumni transilvăneni8. Din scrisoarea din 2 mai 1737 aflăm numele unuia dintre cei trei tineri români trimişi la Roma, Iosif Cotore. în scrisoarea din 14 octombrie 1737 episcopul îşi exprima durerea faţă de „întâmplarea nefericită a alumnilor noştri şi trista lor reîntoarcere din Roma, dar, cu toate că nici celor care şi-au recunoscut greşeala şi s-au pocăit de faptele lor nu le-a fost acordată iertarea şi voinţa superiorilor a fost ca ei să se reîntoarcă de acolo şi să-şi termine noviciatul aici, la Basiliani”9. Putem specula mult şi bine asupra celor întâmplate la

2 N. Nilles, Symbolae ad illustrandam históriám ecclesiae orientalis in terris coronae S. Stephani, Oeniponte, 1885, p. 351.

3 APF, Scritture riferite nei Congressi Collegio Urbano, 5, f.272v.

4 APF, Scriti non riferite deli’ anno 1734 all ii 1740. Catalogo degli alunni del Ven. Collegio Urbano De Propaganda Fide per l’anno MDCCXXXV nel tempo del P.D. Francesco Sofio Tramontana de Pii Operări interim Rettore dell’ anno V, f. 116.

3 Dr. Augustin Bunea, Episcopul loan Inocenţiu Klein (1728-1751), Bias, 1900, p. 17-18.

6 Al. Grama, Istoria bisericii române, Blaj, 1884, p. 116-119 şi Z. Pâclişanu, Istoria bisericii române unite, Ediţie îngrijită de pr. loan Timbuş, Târgu-Lăpuş, 2006, 232.

7 Ibidem, p.242.

8 APF, Scriti non riferite deli’ anno 1734 all ii 1740, 6, f. 208-209 şi 210 .

9 I. Dumitrescu-Snagov, Românii în arhivele Romei (secolul XVIII), Bucureşti, 1973, p. 109.

10