Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Diana Kinces - Roxana Orha

pentru reprezentările teatrale. Printre cei care au beneficiat de această bursă s-au numărat nume sonore ale artei dramatice ca Zaharia Bârsan sau A. P. Bănuţ. Fiind student la Drept dar, în paralel şi la Conservatorul din Budapesta, lui Ştefan Mărcuş i se aprobă o astfel de bursă din partea Societăţii de Teatru. în capitala de astăzi a Ungariei, Ştefan Mărcuş a făcut studii şi la Şcoala Dramatică Rákosi, unde i s-a oferit un angajament „splendid”, la care însă a renunţat. După primirea bursei, alături de ceilalţi doi beneficiari, Nicolae Brătianu (student la Drept şi la Conservatorul din Cluj) şi Ionel Crişan, Ştefan Mărcuş va studia la Academia de Muzică din Viena, unde l-a avut ca instructor de canto pe profesorul Geiriwger. S-a bucurat de asemenea şi de aprecierea unei familii româneşti, foarte bogată din Viena, Dumba16, care i-a oferit o bursă, pentru a-şi desăvârşi studiile. Membri acestei familii s-au numărat printre fondatorii Societăţii Academice „România ]ună”, dar şi a Conservatorului de muzică şi artă dramatică din Viena, care a funcţionat mai întâi sub patronajul Societăţii amatorilor de muzică vieneză, „Gesellschaftder Musikfreunde” şi care în anul 1910a devenind Academie de Stat.

Ştefan Mărcuş a organizat la serbările din Ajunul Anului Nou din 1909 o echipă de căluşari formată din 13 persoane, el fiind vătaful, reuşind să prezinte bătuta, brâul şi căluşarul. Costumele au fost împrumutate de la Reuniunea de cântări din Sibiu. Intrarea în scenă s-a făcut în ritmul imnului „Deşteapta-te române”. Datorită acestei prezentări frumoase a reuşit să câştige pentru români, premiul de onoare, ca vătaf în jocurile „Căluşarul” şi „Bătuta”.

Tot în anul 1909, tânărul Ştefan Mărcuş a participat alături de clericii loan Bonea şi Aurel Coza la acţiunea pentru apărarea limbii şi a drepturilor pentru tinerii studenţi din cadrul Seminarului Teologic Romano-catolic din Oradea. Student la Viena, a luat parte la mişcările studenţilor români din oraş, care îl aleg preşedinte al „României June” în anul 1911, fiind pentru mai mulţi ani conducătorul studenţimii române din capitala imperiului.

în anul universitar 1909/1910 Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan au dovedit în faţa conducerii instituţiei care le-a oferit bursa, cu atestate, progresul realizat. La examenele de la finalul anului universitar, Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan au cântat pe scena Operei Populare din Viena, în opera Povestirile lui Hoffman, Ştefan Mărcuş interpretând rolul lui Hoffman iar Ionel Crişan pe cel al lui Cochenille, amândoi fiind foarte apreciaţi pentru prestaţia lor de către presa vieneză.

în vara anului 1910 aceşti doi bursieri, sub îndrumarea lui A. P. Bănuţ, directorul Societăţii de Teatru Român au efectuat un turneu artistic prin Transilvania. Şi în anul următor cei doi bursieri au studiat tot la Viena, în clasa a IlI-a de operă, având însă şi alţi colegi români, precum Ion Harşia (la compoziţie) şi Ana Voileanu (pian).

A înfiinţat cuartetul de la capela română şi a luat parte, în calitate de conducător al grupului dansatorilor români, la emulaţia din 1911 patronată de familia împărătească. A fost primul interpret al rolului Johnson din opera „La Fanciulla del Vesto” de Puccini, pe scenateatrului german din Trappau unde a fost angajat.

Şi în anul universitar 1911/1912 tenorul Ştefan Mărcuş s-a remarcat în mod deosebit. A cântat sub bagheta maestrului Richard Strauss la premiera operei „Feuerstnot”, care a avut loc la Opera Poporală din Viena, alături de celebra artistă M. Ieritza. Conducerea Academiei, apreciindu-i calităţile l-a distribuit în mai multe spectacole desfăşurate la Teatrul Popular din Viena, cum ar fi, spre exemplu, „Madame Butterfly”. Sub bagheta cunoscutului Franz Schalk, prim dirijor la Opera Curţii Regale a interpretat cântece de Franz Liszt şi Richard Strauss.

La 21 aprilie 1912 la Budapesta, la serbarea de 50 de ani a Societăţii „România Jună”, Ştefan Mărcuş a participat împreună cu Ionel Crişan şi Ionel Rădulescu la reuşita manifestării împreună cu corul „României June”17. Probabil că aici, la „România Jună”, a simţit puternic

16 Transilvania, an 57, mai 1926, nr. 5, p. 167 - 173.

17 Gh. Moisescu, op. cit., p. 62.

88