Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

Paula Virág

ale Coroanei sau din provincii învecinate. Procesul de colonizare s-a realizat fie sub coordonarea nobililor (de exemplu în comitatul Satu Mare, contele Károlyi Sándor a adus colonişti şvabi din zona de sud a Germaniei), fie sub coordonarea directă a Vienei (de exemplu regiunea Banatului).

în concepţia împăratului Iosif al II-lea, populaţionismul presupunea creşterea numărului supuşilor, stabilizarea acestora, dar şi ridicarea calitativă a populaţiei prin creşterea bunăstării economice, ridicarea nivelului intelectual prin instrucţie, dezvoltarea sistemului religios şi a moralităţii prin educaţie, îmbunătăţirea asistenţei sociale, a locuinţei, hranei, îmbrăcămintei, a igienei individuale şi sociale.

Legislaţia populaţionistă a adăugat şi o serie de prevederi care să favorizeze căsătoria, să reducă divorţul, adulterul, imoralitatea, să preîntâmpine sau să limiteze consecinţele dezastroase ale epidemiilor, ale îndelungatelor perioade de foamete1. S-a avut în vedere şi luarea unor măsuri cu privire la acordarea cetăţeniei (decretul din 3 februarie 1786), interzicerea emigrărilor (decretul nr. 5.518 din 2 aprilie 1787), stabilizarea vagabonzilor şi cerşetorilor (decretul din 14 februarie 1788), amnistia fugarilor din ţară (decretul din 20 ianuarie 1768).

S-a acordat o atenţie deosebită şi legislaţiei cu caracter profilactic, menită să prevină şi să combată epidemiile care aveau efecte negative în plan demografic, instituindu-se un sistem modern de carantină de-a lungul graniţelor.

S-au elaborat reguli şi proceduri de evidenţă mai strictă a populaţiei, au fost precizate obligaţiile preoţilor în materie de stare civilă şi evidenţă. Cea mai importantă iniţiativă în acest sens a fost organizarea primului recensământ modern al Ungariei, realizat între 1784-1787, ca urmare a decretului nr. 7.868 din 16 iulie 1784.

Recensământul iosefin - caracteristici

Sistemul de organizare a numărătoarei populaţiei s-a modificat complet în 1784. Schimbările au avut loc în contextul reformelor realizate de Iosif al II-lea care a încercat integrarea Ungariei în cadrul monarhiei austriece. în locul unei înregistrări separate a populaţiei din Ungaria, sistemul austriac s-a adaptat la condiţiile din această regiune. S-a realizat şi recenzarea populaţiei nobiliare, motiv pentru care recensământul din 1784-87 a reprezentat primul recensământ ’’modern” al populaţiei din istoria acestei ţări. în acelaşi timp s-a modificat nu doar populaţia vizată, ci şi întregul conţinut, metoda şi punerea în practică a înregistrărilor. Aşa cum sistemul conscripţiilor militare adaptat pentru Provinciile Coroanei Austriece s-a extins în anii 1770 şi în Ungaria, şi recensământul a început să servească şi în Ungaria scopurilor militare. Autorităţile năzuiau ca şi recensămintele generale ale populaţiei să scoată în evidenţă numărul şi distribuţia regională a bărbaţilor de vârsta recrutării. S-au numărat locuitorii în paralel cu militarii, luând localitate cu localitate, gospodărie cu gospodărie. în cursul înregistrărilor, fiecare gospodărie a avut tabelul propriu conţinând date despre membrii ei: nume, vârstă (numai în cazul persoanelor de sex masculin), calificarea (poziţia în gospodărie, statutul social, statura şi alte trăsături fizice ale persoanelor de sex masculin etc.)2. în acelaşi timp, enumerările trebuiau să clasifice persoanele în categoriile bine stabilite în funcţie de sex, statutul material, socio-profesional, indicând caracterul poziţiei lor (localnici sau străini) şi lipsa permanentă a capului gospodăriei. în ceea ce priveşte femeile se înregistra numai statutul lor material şi cel de străină. Tabelele pentru evrei erau şi mai simple. Centralizând tabelele pe gospodării, recenzorii au realizat „Populationsbücher” (cărţi de populaţie) ale fiecărei localităţi. Un exemplar al acesteia trebuia să rămână în localitatea respectivă, pentru a putea fi completat cu modificările care vor apărea în viitor (naşteri, decese sau migraţie). Pe baza acestor cărţi ale populaţiei, informaţiile non-nominative ale aşezărilor au fost

1 Nicolae Bocşan, Populaţionismul în politica reformistă a Habsburgilor în Banat în secolul al XVIII-lea, în Sorina Bolovan, loan Bolovan (coord.) ’’Sabin Manuilă. Istorie şi demografie. Studii privind societatea românească între secolele XVI-XX”, Cluj Napoca, Centrul de Studii Transilvane-Fundaţia Culturală Română, 1995, p. 81.

2 Ori Péter, Pakot Levente, Census and census-like material preserved in the archives of Hungary, Slovakia and Transylvania (Romania), 18-19th centuries, MPIDR Working Paper Wp 2011-020, December 2011, p. 10.

64