Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 31/2. (2015)

Istorie

exact în zona de responsabilitate a lui Petru Perényi, căruia i s-a şi acordat misiunea de a porni cu banderia regală103 împotriva lor. în ultimele săptămâni ale anului 1403 trebuie să fi avut loc asaltul cetăţii Boldogkő (comitatul Abaúj)104, aflată pe atunci în zălog la văduva lui Petru Cudar şi folosită de răsculaţi ca unul dintre punctele de rezistenţă. Asaltul s-a finalizat cu o victorie, însă proprietara se adăpostise între timp la cetatea Tălya, unde se afla şi familia lui Ştefan Debrői105. Confruntarea cea mai importantă are loc lângă Sárospatak, unde trupele răsculaţilor sunt învinse în câmp deschis de armata reunită a celor doi nobili de Perényi din ramuri diferite: Petru şi Emeric106. Primul dintre cei doi a suferit în cadrul bătăliei răni grave mai ales la cap, unde coiful i-a fost spart de o ghioagă107.

în primele luni ale anului 1404, Petru primeşte întăriri pentru eradicarea totală a rezistenţei, care se extinsese între timp şi în Transilvania, odată cu refugiul lui Ştefan Debrői în acea zonă. Oraşul Kosice îi acordă în două rânduri, din cens, banii necesari pentru a acoperi necesităţile financiare ale întreţinerii militarilor108. în Ungaria superioară rămăseseră sub controlul răsculaţilor două fortificaţii importante; Tălya, unde se adăpostiseră apropiaţii şi familia lui Ştefan Debrői, şi Eger, reşedinţa episcopului. Se pare că Tălya, lipsită de sprijinul proprietarului Debrői şi probabil a majorităţii armatei sale, a fost prima luată, iar documentul din 1 august 1411 dezvăluie într-o notă romanţată deznodământul tragic al poveştii pentru infideli: aflând din Transilvania că ultimul său refugiu a fost cucerit, iar familia sa alungată de ostile regale, Ştefan Debrői moare de inimă rea109.

Ne aflăm din punct de vedere cronologic la finalul lunii februarie 1404, când se încheie asaltul cetăţii Eger110, unul dintre cele mai puternice bastioane ale răsculaţilor. Despre participarea lui Petru la acest asediu, cele două documente din anul 1411 nu menţionează nimic. Probabil pentru că principalul merit în asalt a fost cel al lui Simion Rozgonyi, care a participat cu cei 400 de cavaleri ai săi111 la luarea cetăţii Eger. La începutul lunii martie, Petru se pregătea deja să-l însoţească pe loan Maróti în drum spre Transilvania, pentru o înfrângere definitivă a lui Debrői. La 13 martie, din Késmárk, Sigismund porunceşte lui Ştefan Remetei112 şi lui Nicolae Káliói113 să se alăture (cu armata) lui Petru Perényi şi loan Maróti împotriva răsculaţilor. Expediţia militară din Transilvania a fost rapid încununată de succes. Debrői a murit probabil în cursul aceluiaşi an, iar Torna Ludányi s-a refugiat în Polonia. La finalul anului, în 8 decembrie, Sigismund îl iartă pe Petru Perényi pentru toate infracţiunile şi distrugerile săvârşite în timpul luptelor interne, în interesul victoriei regale, contracarând astfel orice tentative ale celor păgubiţi de a încerca să-şi recupereze bunurile prin procese juridice114.

După încheierea ostilităţilor, lucrurile au revenit la normal şi din perspectiva funcţiilor deţinute de Petru Perényi. încă din anul 1404, Petru este numit comite de Maramureş şi Abaúj, pe lângă Ung şi Zemplén, pe care nu le-a pierdut niciodată. în schimb, este revocat după abia doi ani din funcţia de comite de Szepes în favoarea lui Mark de Nürnberg, corniţele urburii şi al tricesimei. Pe parcursul lui 1405, pierde şi demnitatea de comite al secuilor, deşi un timp continuă

Petru Perényi, „primum inter ceteros nostros regnicolas”...

103 Seggig afirmă că l-a trimis pe Petru cum banderio nostro proprio. ZsO, voi. II, doc. 3041.

104 Perényi, doc. 329.

105 Perényi, doc. 331.

106 „Vitejia” lui Petru la Patak este remarcată şi de documentul din 1 august 1411. Ibidem.

107 Ibidem.

108 în 9 ianuarie 1404 îi sunt acordaţi 100 de florini de aur, iar în 28 februarie 500 de florini. ZsO, voi. II, doc. 2916 şi doc. 3017.

109 Perényi, doc. 331.

110 în 28 februarie 1404, Petru se află în Agria. ZsO, voi. II, doc. 3017.

111 Ibidem, doc. 7633.

112 Ibidem, doc. 3041.

113 Ibidem, doc. 3042.

114 Perényi, doc. 260.

23