Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 14. (2014)
Szabó Anna - Fenesi Annamária - Macalik Kunigunda: Evaluarea habitatelor de interes comunitar in ariile proejate de peRraul Tur
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii\io\. XIV (2014) canadensis, Ambrosia artemisiifolia, dar aceste specii nu rămân în aceste cenoze timp îndelungat, chiar dacă apar în abundenţă sporită. Dintre speciile autohtone problematice Calamagrostis epigeios poate să se înmulţească semnificativ, mai ales după incendierea pajiştilor (observaţie personală). Din fericire sunt doar 2 terenuri care sunt infestate cu specii invazive într-o măsură foarte mare, dar este îngrijorător că în jumătate din terenuri este prezentă cel puţin o specie alohtonă în răspândire. VEGETAŢIA ACVATICĂ Tipuri de habitate evaluate (Cod Natura 2000, denumire): • 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de Magnopotamion sau Hydrocharition • 3160 Lacuri şi iazuri distrofice • 3260 Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetaţie din Rianunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion • 3270 Râuri cu maluri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri pp. şi Bidention pp. Metode de identificare, cartare şi evaluare După parcurgerea literaturii privind vegetaţia acvatică şi palustră a ariei protejate (Gergely et al. 1977, Gergely şi Raţiu 1980, Karácsonyi 1983, 1995, Szabó et al. 2006) s-a trecut la identificarea formaţiilor vegetale acvatice şi palustre. Identificarea habitatelor s-a făcut conform Doniţă et al., 2005 şi Gafta şi Mountford, 2008. Pentru evaluarea habitatelor s-au folosit ortofotogramele şi hărţile sitului, pe care s-au marcat zonele umede (lacuri şi iazuri naturale: braţe moarte ale râului Tur, mlaştini, ape stătătoare artificiale — lacuri de acumulare, balastiere, eleştee, canale, ape curgătoare). S-au parcurs pe jos malul râului Tur, a pârâurilor Egher şi Taina, majoritatea braţurilor moarte de-a lungul râului Tur, canalelor artificiale, malul lacului de acumulare Călineşti-Oas, balastierele şi eleşteele. Pentru o observare mai precisă a vegetaţiei acvatice au avut loc de asemenea ieşiri cu barca pe tot tronsonul din zona protejată a Văii Meghi (Egher) şi Tur şi pe lacul de acumulare Călineşti-Oaş. Pentru identificarea speciilor în cazul observărilor de pe mal, acestea au fost aduse la mal folosind o „greblă” cu mâner lung, special amenajată pentru acest scop. Plantele care nu s-au putut identifica pe teren au fost păstrate într-un ierbar pentru determinarea lor ulterioară în laborator. Cu ocazia ieşirilor pe teren s-a notat tipul de vegetaţie şi lista floristică în locurile marcate cu GPS. 1. Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie de Magnopotamion sau Hydrocharition Cod Natura 2000: 3150 Asociaţii vegetale corespunzătoare: Ixmnetum minoris Soó 1927; Hemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962; Lemno- Spirodeletum Koch 1954; Spirodelo- Salvinietum natantis Slavnic 1965; Riccietum fluitantis Slavnic 1956 em. Tiixen 1974; Stratiotetum aloidis Nowinski 1930 (syn.: Hydrocharitetum morsus-ranae van Langendonck 1935); Hemno-Vjtricularietum vulgaris Soó (1928) 1947; Po tamo-25
