Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 14. (2014)
Szabó Anna - Fenesi Annamária - Macalik Kunigunda: Evaluarea habitatelor de interes comunitar in ariile proejate de peRraul Tur
Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii Voi. XIV (2014) ales cosit; dau şi păşunat) duce la acumularea litierei care schimbă compoziţia şi structura vegetaţiei şi duce la apariţia şi răspândirea arborilor şi arbuştilor, şi terenurile se pot transforma în tufărişuri de Prunus spinosa, Rosa canina, Crataegus monogyna, Salix sp., etc. Răspândirea speciilor invazive şi a altor specii problematice dăunează grav acestor pajişti. Speciile cele mai des întâlnite sunt Amorph a fruticosa, Helianthus sp., Fchinocystis lohata, Solidago canadensis, A.cer negundo, Fraxinus penssylvanica. Dintre acestea Amorpha fruticosa şi Helianthus tuherosus constituie ameninţări reale care necesită intervenţii urgente. Din fericire sunt doar 5 terenuri care sunt infestate cu specii invazive într-o măsură foarte mare, dar este îngrijător că în jumătate din terenuri este prezentă cel puţin o specie alohtonă în răspândire. Pentru menţinerea acestor pajişti avem nevoie de iniţializarea unui sistem de monitorizare în cazul efectivelor cu naturalitate sporită, pentru intervenţii urgente în cazul depistării semnelor de degradare. Astfel de semne pot fi: reducerea numărului şi diversităţii speciilor dicotiledonate (datorită intensificării cositului sau păşunatului), apariţia speciilor cu caracter ruderal (după abandonarea cositului), reducerea înălţimii vegetaţiei (semn de desecare). Pe termen lung trebuie avut în vedere şi respectat modul tradiţional de utilizare (de ex. dacă au fost folosite ca fâneaţă sau păşune, perioada cositului) a acestor pajişti (Halada et al. 2011). Dacă managementul tradiţional a fost păşunatul, este recomandat asigurarea păşunatului extensiv (max. 1 UVM/ha) şi cu bovine în loc de oi. In scop de conservare (dacă nu se utilizează de localnici): se recomandă cositul (cel puţin o dată pe an). Reprimarea (tăierea) arbuştilor trebuie să fie riguroasă şi se execută în afara sezonului de vegetaţie, cu deteriorarea minimă posibilă a solului. Se recomandă reabilitarea regimului de inundaţii apropiate de cel natural în 5- 10% din suprafaţa totală (Seffer et al. 2008). 5. Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) Cod Natura2000: 6510 Asociaţiile vegetale corespunzătoare: Arrhenatheretum elatioris Br.-Bl. ex Scherrer 1925, Poetum pratensis Răv., Căzac. et Turenschi 1956, Ranunculo repentis — Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933, Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949 (Gafta & Mountford 2008). Descrierea habitaului In acest tip de habitat se încadrează pajiştile danubiano-pontice de Poa pratensis, Festuca pratensis şi Alopecurus pratensis, caracteristic luncilor râurilor la o altitudine de 100-350 m şi pajiştile dacogetice de Arrhenatherum elatius caracteristice unor altitudini mai ridicate (350-700 m). Datorită acestei diferenţe de altitudini, primul tip de vegetaţie este răspândită de-a lungul Râului Tur. Relieful tipic al acestor habitate este un teren plan sau cu pante foarte slab înclinate pe terasele râurilor din câmpie. Este foarte bogată în specii şi structura vegetaţiei este alcătuită din două etaje ierboase. Etajul 23
