Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 14. (2014)

Szabó Anna - Fenesi Annamária - Macalik Kunigunda: Evaluarea habitatelor de interes comunitar in ariile proejate de peRraul Tur

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii\Jo\. XIV (2014)

Dacţylis glomerata, însoţite de multe specii caracteristice pajiştilor, heliofile sau de lizieră (Clinopodium vulgare, Euphorbia cyparissias, Cytisus albus, Veronica chamaedrys)\ totodată sunt prezente şi plantele caracteristice pădurilor xeromezofile şi mezofile (Melitis melyssophyllum, Pulmonaria mollis, Eathyrus niger, Symphytum tuberosum, Sedum maximum, etc.).

Este de remarcat faptul, că una dintre speciile protejate, Iris aphylla ssp. hungarica, apare şi în zonele de lizieră a habitatului 91 MO, iar intr-un punct de evaluare a fost identificat un fragment de populaţie cu 25 indivizi vegetativi ai acestei specii.

Mărimea actuală şi starea de conservare în sit:

Habitatul este răspândit insular, în total în opt poligoane (134.35 hectare), având grad de naturali ta te bun (85.88 ha) sau mediu (48.47 ha). Majoritatea cenozelor se află pe Muntele Pustiu (Turulung Vii), iar unele în pădurea Mujdeni.

Factori de periclitare şi măsuri minime de conservare:

Pădurile de cer şi gorun reprezintă un habitat rar şi particular în cadrul sitului, iar biotpourile potenţiale, care ar putea fi ocupate de acest tip de habitat sau pajişti xerofile şi termofile au fost plantate cu salcâm sau transformate în culturi de viţă de vie. In prezent una dintre cele mai mari probleme ale pădurilor xerofile este infiltrarea (şi în cenozele caracteristice) a speciilor alohtone din parcelele adiacente. Pentru menţinerea habitatului este foarte important oprirea acestor intervenţii în viitor: 11.41 de hectare sunt puternic invadate de salcâm.

Alţi factori identificaţi: tăieri ilegale, depozitare de deşeuri, dezvoltarea excesivă a reţelei de drumuri forestiere în păduri, păşunatul cu oi (parcele din Muntele Pustiu) — chiar dacă este practicat numai ocazional, păşunatul distruge stratul de regenerare (seminţiş) şi cel ierbos, totodată contribuie la eutrofizarea accentuată a solului.

Măsurile de conservare recomandate vizează mai ales reabilitarea compoziţiei specifice şi extinderea habitatului: eliminarea speciilor invazive, conducerea spre tipul natural fundamental de pădure. Totodată este absolut necesar interzicerea strictă a păşunatului în parcele, dar şi în liziera pădurii.

6. Păduri dacice de stejar şi carpen

Cod Natura 2000: 91Y0

Asociaţii vegetale corespunzătoare în sit:

Cariei bri^oidis-Quercetum roboris Raţiu et al. 1977, Querco robori-Carpinetum Soó et Pócs 1957, Molinio-Quercetum roboris.

Descrierea habitatului:

In această categorie au fost încadrate pădurile de stejar şi stejar cu carpen, aparţinând anterior habitatului 9160 (Păduri sub-atlantice şi medio-europene de stejar cu carpen), care a fost eliminat din lista habitatelor din România. Ulterior, după începerea evaluărilor în Aria Protejată, habitatul 9160 a fost inclus în categoria 91Y0 la nivel naţional. Acest tip diferă semnificativ de 9160, mai ales prin prezenţa unor specii dacice. In cele ce urmează, redăm principalele caracteristici ale celor două habitate, dar la capitolele următoare le vom trata

13