Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

secolului al XVIII-lea62. Deşi nu dorim să insistăm asupra perioadei ulterioare secolului al XVI-lea, care nu se încadrează în tema de cercetare propusă, calitatea documentelor păstrate merită o încercare de clarificare a statutului satelor din comitatele Ugocea şi Bereg de-a lungul perioadei premoderne.

In anul 1560, văduva lui Sebastian de Surány, Sofia Dersi, renunţă la drepturile sale asupra moşiilor soţului, transferându-le asupra unicei sale fiice, Ecaterina, şi a nepoatelor sale: Susana şi Sofia Mátuznai63 64. Aflăm cu această ocazie care au fost posesiunile deţinute de Sebastian de Surány, atât cele moştenite după familia de Csarnavoda, cât şi cele proprii familiei sale: Csarnavoda (Charnavoda), Nagy Surány (Nagy Surari), Papi (Popj), Balazsér (Ba/asé), Kis Surány (Kis Suran), Fejércse (Fe/ersé), Asztely (Osptbe), Dorolţ (Daroc%), Kis Muzsály (Kis Musaly) şi o vie care ţine tot de Kis Muzsály, în comitatul Bereg, iar în comitatul Ugocea, Halmeu (Halmi), Porumbeşti (Kökényeset), Tămăşeni (Varallya), Turţ (Thurcţ), Băbeşti (Babony) şi prediul Pást (Pasth)M. Cele două nepoate ale lui Sebastian de Surany duc moştenirea bunicului lor matern în familiile în care se căsătoresc, transmiţând-o urmaşilor tot pe linie feminină. Astfel, Susana, cea mai mare dintre surori, devine soţia lui Valentin Salgai, iar Sofia a lui Blasius Szabó de Szoklyo. Cele două surori îşi împart între ele moşiile din comitatul Bereg în anul 158665, prin medierea rudelor din partea tatălui, din familia Matuznai. Ecaterina Salgai, fiica Susanei şi a lui Valentin Salgai este cea care rupe şirul succesiunilor pe linie faminină: în anul 1624, ea renunţă la drepturile sale, înscriindu-şi bunurile de moştenire ca bunuri comune, însă pe numele soţului ei (cel de al doilea): Gabriel Perényi66.

Pe cealaltă parte, pe linia Sofiei Matuznai, moştenirea se împarte în două: prima parte ajunge în familia Ratoni, iar cealaltă în familia Csomáközi. în anul 1659, cele două fiice ale lui Petru Csomakozi renunţă la moştenirea pe linie feminină în favoarea familiei Perényi67. Aceleaşi drepturi sunt vândute într-o perioadă apropiată şi de familia Râtoni. Astfel, Perényi a acaparat treptat toate moşiile care aparţinuseră cândva lui Sebastian de Surány şi neamului Káta. Spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea însă, reprezentanţii familiilor Râtoni şi Csomáközi încep un proces juridic în vederea recuperării moştenirii pe linie feminină, deci a mult pomenitelor moşii din Ugocea şi Bereg. în anul 1747, procesul ajunge în curiei regale. După arătarea tuturor documentelor menţionate mai sus, a actelor care demonstrau liniile de succesiune şi a documentelor emise de organele locale cu competenţe judiciare, câştigătorii procesului vor fi, în 1762, cei din familia Perényi. Elementul cheie în demonstraţia acestora este Ecaterina Salgai, cea care a reunit prin achiziţie moştenirea pe linie feminină a lui Sebastian de Surányi, iar apoi a trecut-o pe numele soţului ei, asigurând astfel păstrarea succesiunii în familia Perényi.

Mobilitatea domeniului nobiliar este astfel sugestiv ilustrată de cazul familiilor descendente din neamul Káta pe parcursul secolelor XIV-XVI. Multitudinii de documente care ilustrează structura domeniilor de familie în anumite momente temporale li se adaugă dispariţia treptată a ramurilor colaterale şi posibilitatea de a urmări cu destulă precizie transferul de proprietate şi modalităţile de moştenire. Este relevantă uşurinţa cu care un proces juridic prost gestionat, spre exemplu, poate determina un declin economic important unei familii puternice la nivel comitatens. în momentul în care domeniul regal nu mai reprezintă este o sursă infinită de donaţii, adică mai ales începând cu perioada angevină, pentru familiile descendente din neamuri cele mai semnificative mijloace de extindere a proprietăţii rămân moşiile ramurilor colaterale. De aici izvorăşte şi interesul constant manifestat de acestea pentru strategiile economice ale rudelor, în special în momentul încercărilor

Gianina-Diana légár

62 In anul 1762 este emisă sentinţa finală a Măriei Tereza privind moştenirea lui Sebastian de Surány. Documentul conţine copii ale scrierilor mai timpurii pe care părţile implicate le folosesc ca argumente în susţinerea dreptului de succesiune; Arhiva de Stat a Transcarpatici, Fond 674 - Corniţele Suprem al Comitatului Ugocea, opis 7, dosar 13.

63 Ibidem, f. 6-7.

64 Ibidem, f. 6v.

63 Ibidem, f. 7-7v.

66 Ibidem, f. 7v-9.

67 Ibidem, f. 24v-27.

20