Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

Gianina-Diana légár

astfel moştenirea soţului acesteia, decât să lase moşiile pe mâna ramurilor colaterale, îndreptăţite să le primească legal în caz de defectus seminis. Nicolae Fekecb de Vasvári moare în anul 1406 şi, în ciuda drepturilor fiicelor sale, în primul rând ale celei mai vârstnice, moşiile sunt transferate, probabil dintr-o greşeală administrativă, regelui44. Familia de Csarnavoda a reacţionat prompt, plătind palatinului 40 de mărci în schimbul moşiilor familiei de Vasvári. în paralel, soţul Margaretei, Baltazar de Zenthelsebeth pretinde în instanţă respectarea drepturilor soţiei sale, prevalente oricăror pretenţii ale ramurilor colaterale. Regele Sigismund decide într-o primă fază excluderea familiei de Csarnavoda, în ciuda preţului plătit, din moşiile lui Vasvári şi încredinţarea acestora Margaretei şi celor două surori ale sale, Dorothea şi Clara45. Se pare însă că decizia regală şi-a pierdut valabilitatea pe termen lung, deoarece, în anul 1435, găsim ca proprietari ai moşiilor lăsate moştenire fiicelor de Nicolae de Vasvári pe aceeaşi familie de Csarnavoda.

Odată cu dispariţia familiei Vasvári, singurele două reprezentante ale ramurii de Satu Mare- Ugocea a neamului Káta rămân familiile de Csarnavoda şi de Surány. Aceasta din urmă nu se remarcă prin nici o strategie semnificativă de îmbogăţire pe tot parcursul secolului al XV-lea, păstrându-şi aceleaşi moşii pe care le primise în urma diviziunii din anul 1348, respectiv părţi din Papi, Fejércse, Surány, Csarnavoda, Balazsér şi Keresztúr. în schimb, familia de Csarnavoda a fost marea câştigătoare a dispariţiei rudelor sale colaterale. Cel mai relevant pentru extinderea domeniului familiei rămâne un document din anul 148346, care reia documente mai vechi (1435, respectiv 1446) şi în care este înşiruită totalitatea posesiunilor familiei de Csarnavoda, păstrate relativ intact pe parcursul secolului al XV-lea. Este vorba de:- Tămăşeni (Baralya), Keresztúr (Kerepţbwr), Flalmeu (Halmi), Pást (Pasyth), Porumbeşti (Kewkenyes), Băbeşti (Babon), Turţ (Tbyrcb) din comitatul Ugocea;- Csarnavoda (Cbornamdd), Bence (Benocbe)47, Fejércse (Feyercbe), Papi (Papyfalw) şi Balazsér (Balasé) din comitatul Bereg;- Császló (Chaslo), Dorolţ (Dorothy), Lazuri (Lasar), Nisipeni (Homok), Agriş (Eivay)48, Noroieni (Saar), Zygeth din comitatul Satu Mare49.

în afara celor enumerate mai sus, familia de Csarnavoda mai deţinea moşia Halabor, achiziţionată în ultima parte a secolului al XJV-lea şi în a cărei proprietate familia fusese întărită, cu titlul de noua donaţie, în anul 139850. Nobilii de Csarnavoda deţineau şi în zălog moşii din comitatul Bereg. Este vorba de părţi din Badaló (Bodolo), Papi (Papifalu), Macsola( Mocsola), Gulács (Gwlacb), Tivadar (Tbyuadar), Kismuzsály (Kysmuse) şi Námeny (Namen)51, asupra cărora au fost puşi în posesie în anul 1397.

In mod firesc, şi familia de Csarnavoda are anumite pierderi de moşie pe parcursul secolului al XV-lea. Cele mai importante se înregistrează în favoarea familiei de Vetiş, de origine din neamul Kaplony, şi cu centrul de domeniu în localitatea omonimă din comitatul Satu Mare. Procesul juridic

44 Ibidem, doc. 5427. Doar moşiile nobililor fără nici un fel de descendenţi ajungeau în mâna regelui. Situaţia de faţă nu se încadra în nici un sens într-o astfel de speţă, pentru moştenire fiind apte nu doar ramurile colaterale, ci în primul rând Margareta, transformată juridic în băiat.

45 Ibidem, doc. 5520.

46 MOL, DL 13959. Documentul constituie sentinţa finală într-un proces prin care Ştefan de Vetiş urmărea să obţină moştenirea pe parte feminină din moşiile familiei de Csarnavoda.

47 Moşia Bence fusese obţinută prin alianţă matrimonială, cândva după anul 1410, de la familia de Takos; Mâlyusz Elemér-Borsa Iván (coord.), op. át., voi. V, doc. 1611.

48 O parte din moşia Agriş fusese zălogită lui loan de Vasvari în anul 1366, de către nobilii din familia de Agriş; Georgius Fejér (coord.), op. át, voi. IX/3, doc. 21. Probabil zălogul nu a fost răscumpărat, iar moşia a ajuns, odată cu toate posesiunile familiei de Vasvari, la moştenitorii lor din familia de Csarnavoda.

49 MOL, DL 13959. Trebuie să luăm în considerare, în fiecare caz, doar proprietatea parţială (în multe cazuri însă majoritară), în sistem de portio possessionana, a moşiilor înşiruite.

30 C. Tóth Norbert (coord.), A Leleszi Konvent Statutonae sorozatának 1387-1410 közötti oklevelei, Nyíregyháza, 2006, doc. 79.

51 MÓL, DL 78230.

18