Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)
Istorie
Deşi permisiunea ii este acordată, introducerea în proprietate a nobilului de Varda se loveşte de împotrivirea Elisabetei, sora lui loan de Lazuri, care îşi solicită sfertul filial cuvenit după tatăl său din aceeaşi moşie Balazsér şi din posesiunea Surány24. Aceeaşi tactică este încercată de loan şi cu partea sa din moşia Csarnavoda, un an mai târziu, eşuată însă tot în ultima clipă, când se încearcă executarea punerii în posesie: în faţa reprezentanţilor legali se prezintă un anume Simion de Monak, omul palatinului, care afirmă că partea familiei de Lazuri din moşiile Csarnavoda, Halmeu şi Lazuri aparţine deja stăpânului său (palatinul), fiind confiscată în schimbul amenzii datorate de fiul lui loan, Mihai25. Situaţia se înrăutăţeşte pentru loan când, aflat tot în incapacitate de plată, nu se prezintă la termenul stabilit în faţa palatinului, iar amenda se dublează din nou26. Ne mai având încotro, loan de Lazuri apelează la zălogire, oferind comitelui secuilor din acea vreme, Andei Lackfy, jumătate din moşia Császló. Condiţiile sunt extrem de dezavantajoase pentru proprietarul de drept: dacă perioada de zălogire depăşeşte o jumătate de an, loan de Lazuri este nevoit să plătească dublul sumei primite în momentul zălogirii, adică 200 de mărci27. Deşi rudele din familia de Csarnavoda se opun înstrăinării, fie ea şi temporară a moşiei28, loan duce până la capăt iniţiativa de zălogire. Probabil suma de 100 de mărci obţinută pe urma zălogirii a fost utilizată pentru achitarea datoriei faţă de palatin, deoarece acesta nu mai solicită cele două părţi cuvenite începând din această perioadă29. Rămânea totuşi datoria faţă de familia de Varda, care devine din ce în ce mai insistentă în solicitarea drepturilor sale. Punctul culminant este în anul 1351, când, după mai multe amânări şi neprezentări ale lui loan de Lazuri, nobilul de Varda cere şi obţine de la palatin citaţia publică a adversarului său, în trei târguri din comitatele Satu Mare, Bereg şi Szabolcs30. Este foarte posibil ca loan, care trebuia să fi fost destul de vârstnic, să nu fi supravieţuit dezonoarei citării publice, pentru că nu mai apare în documente după 1351. Cei care duc procesul mai departe sunt fiii săi mai mari, Toma şi Ladislau. După încă o încercare nereuşită de procura bani prin zălogirea moşiilor Keresztár şi Porumbeşti31, procesul se va încheia în sfârşit în anul 1352, prin intervenţia familiei de Csarnavoda. Toma şi Filip de Csarnavoda plătesc atunci toate datoriile neachitate ale familiei de Lazuri către nobilii din neamul Gutkeled, devenind în schimb proprietarii unici ai moşiei al cărei nume îl poartă: Csarnavoda32. Procesul întortocheat şi de lungă durată dintre descendenţii neamurilor Kâta şi Gútkeled este important din mai multe puncte de vedere. Esenţial este că mersul procesului, reconstituibil până la nivel de amănunt prin intermediul numeroaselor documente păstrate, reflectă structura moşiilor şi a domeniului nobiliar al familiilor descendente din neamul Kâta, prin intermediul său putând fi explicate şi demonstrate adevărate fenomene economice cu efect social, cum ar fi strategiile de păstrare sau mărire al domeniului şi pauperizarea unor familii mari într-un răstimp scurt. 24 Ibidem. 25 Ibidem, doc. 256. Este greu de crezut că loan nu ştia ce se întâmplase cu propriile-i moşii, mai ales că fiul său nu avea dreptul de a dispune liber de acestea. Mai degrabă presupunem că loan, depăşit de situaţie, a sperat într-o defecţiune a sistemului, frecventă la acea vreme, aceea că palatinul nu ţinea o evidenţă foarte exactă şi actualizată a domeniilor confiscate. Datoriile lui Mihai sunt până la urmă plătite de ruda sa colaterală, Paul de Vasvari. In schimb, acesta solicită şi primeşte jumătate din moşia Halmeu; Tringli István (coord.), A Perényi család levéltára 1222-1526 (Arhiva familiei Petényi 1222-1526), Budapest, 2008, doc. 76. 26 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. II, doc. 260. 27 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. IV, doc. 497. loan de la Lazuri nu va putea, fireşte, să plătească suma de 100 de mărci într-o jumătate de an, din moment ce nu fusese capabil să adune o sumă mai mică în doi ani. 28 Ibidem. 29 Komáromy András, „A Káta-nemzetségről”, in Turul, 1887, p. 172. 30 Nagy Imre (coord.) s. a., op. át., voi. II, doc. 323. 31 Ibidem, doc. 336. încercarea de punere în posesie a lui loan de Varda asupra moşiei Porumbeşti este oprită de Petru Zonga de Vetiş, care pretinde o zălogire anterioară a pământului pe seama sa. Deşi nu are câştig de cauză în prima fază, intervenţia sa este suficientă pentru a amâna rezolvarea conflictului dintre familiile de Varda şi de Lazuri, împingându-i pe aceştia din urmă spre găsirea unei alte soluţii. 32 Ibidem, doc. 351. Istoria familiei şi istoria moşiei nobiliare... 15
