Porumbăcean, Claudiu et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 29/2. (2013)

Istorie

Gianina-Diana légár

nobilii de Lazuri şi de Csarnavoda. La finalul secolului al XlII-lea şi începutul celui următor, strămoşul familiei de Lazuri, Torna, este cel mai reprezentativ membru al neamului. Ca urmare a carierei sale militare, acesta cumulează prin donaţie regală şi într-o perioadă scurtă de timp proprietăţi funciare importante, situate din punct de vedere administrativ în comitatele Ugocea, Satu Mare şi Bereg. Toate aceste beneficii economice, care ar fi putut conferi şi descendenţilor un statut social important, sunt pierdute însă de fiul său, loan, în mai puţin de 30 de ani. Marii beneficiari ai pierderilor familiei de Lazuri sunt tocmai rudele acestora, nobilii de Csarnavoda, care preiau treptat toată moştenirea descendenţilor lui Torna.

Analiza modului în care domeniul cumulat de Torna de Lazuri este pierdut de descendenţi reprezintă într-adevăr o situaţie particulară, însă consecinţele acestui proces pot constitui o explicaţie pentru structura proprietăţilor funciare ale familiilor descendente din neam pe tot parcursul evului mediu. Cu alte cuvinte, chiar dacă desfăşurată în alte circumstanţe sau prin alte mijloace, schimbarea componentelor şi a structurii domeniului nobiliar în perioada medievală manifestă drept caracteristică o mare mobilitate, o dinamică accentuată care poate fi desluşită prin intermediul a numeroase studii de caz reprezentative.

Formarea domeniului economic al familiilor descendente din neamul Kăta este consecinţa unor diviziuni de proprietate care au avut loc între membri neamului pe parcursul mai multor generaţii. Cea din 12611 şi mai ales cea din 12841 2 au dat naştere familiilor de Lazuri şi de Vasvári. Anul 1323 reprezintă un moment semnificativ, deoarece acum are loc cea de a treia diviziune de posesiuni în cadrul neamului, cea care marchează apariţia familiei de Csarnavoda3. în acelaşi timp, anul 1323 precede o mare schimbare în sistemul de moştenire al proprietăţii imobile, care influenţează în mod direct structura domeniului familiei nobile: trecerea de la avicitas la portiones possessionarias. Avicitas reprezintă sistemul bazat pe moştenirea strămoşului comun (avus), specifică neamului. în mod concret, modul de divizare al pământului este unul simplu, constând în atribuirea moşiilor întregi unuia sau altuia dintre membrii neamului. Divizarea proprietăţii imobile în portiones possessionarias este unul mai complex şi mai greu de urmărit, presupunând împărţirea fiecărei moşii în părţi proporţionale, care sunt apoi atribuite moştenitorilor. Astfel, fiecare dintre moştenitori va dispune de o parte a fiecărei moşii divizate, de unde rezidă şi dificultatea de definire cantitativă a proprietăţii funciare nobiliare în evul mediu.

împărţirea care va da naştere la începutul secolului al XIV-lea familiilor de Lazuri şi de Csarnavoda are loc între loan, fiul lui Torna (strămoşul familiei de Lazuri) şi cei 5 veri ai săi: Gabriel, loan, Ştefan, Toma şi Gheorghe, fiii lui loan (strămoşul familiei de Csarnavoda). Punctul de plecare pentru delimitarea celor două domenii îl reprezintă diviziunile anterioare, de pe urma cărora această ramură, încă unică, rămăsese cu moşiile: Lazuri şi jumătate din Mixy/Mikusiîn comitatul Satu Mare, Papi şi Fejércse în comitatul Bereg, Băbeşti, cu tot cu dealul cetăţii, în comitatul Ugocea. Satele care se formaseră între timp în hotarul moşiilor vechi (Tămăşeni cu siguranţă, probabil şi Csarnavoda) sunt privite, cu ocazia împărţirii din 1323, ca unităţi separate şi divizate, ca urmare, între cele două ramuri. Şi Fejércse este considerată moşie de diviziune, fiind repartizată, alături de celelalte moşii din Bereg - Papi şi Csarnavoda - celor 5 fraţi care vor fi cunoscuţi sub numele de familia de Csarnavoda. Familiei de Lazuri îi va reveni, tot în 1323, fireşte, moşia Lazuri din comitatul Satu Mare, al cărei nume îl poartă, precum şi Băbeşti şi Tămăşeni, din comitatul Ugocea. în ciuda eforturilor ramurii de Lazuri de a păstra muntele cetăţii din hotarul Băbeştiului exclusiv în posesia sa, locul cetăţii Tămăşeni4 rămâne, după această diviziune, în folosinţa comună a celor două familii, probabil în speranţa unei refaceri a fortificaţiei. în afara moşiilor specificate şi împărţite, fiecare dintre cele

1 Nagy Imre (coord.) s. a., %ichi és vásotikeoigróf Zichy-család idősb ágának oklevéltára (Documentele familiei Zichy), Pest, 1871, voi. I, doc. 14.

2 Ibidem, doc. 57.

3 Ibidem, doc. 275.

4 Loco castri (Nagy Imre (coord.) s. a., op. cit., voi. I, doc. 275). Presupunem că cetatea fusese distrusă deja până în anul 1323, în timpul perioadei de nelinişte de la începutul secolului al XIV-lea.

12