Marta, Liviu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 29/1. (2013)
János Németi: Cuptoarele des ars ceramică de tip La Tene de la Carei (Spitz)-Ferma avicolă
fost uniformă, peretele vasului nu s-a ars unitar. Aceste deziderate nu pot fi obţinute decât într-o cameră de ardere, într-un spaţiu închis, o asemenea invenţie fiind cuptorul de ars ceramică vertical unde camera de foc este separată de camera de ardere printr-un grătar, în acest fel focul nu arde direct sub vase. în Bazinul Carpatic, această instalaţie a fost, după cunoştinţele noastre, inventată de celţi. Cuptorul de ars ceramică de tip celtic a fost construit adâncit în lut în felul următor: în primul rând a fost stabilit locul şi mărimea cuptorului, apoi s-a trecut la săparea atentă a camerei de ardere în aşa fel ca bolta cuptorului să fie mai sus de nivelul solului, probabil o parte din boltă fiind construită din nuiele împletite, lutuite în afară şi în interior. La o adâncime stabilită se sapă camera de foc lăsând din lut cruţat un peret median şi un parapet pentru susţinerea grătarului. Apoi la o distanţă stabilită a fost săpată groapa de servire a cuptorului sau a cuptoarelor până la nivelul camerei de ardere. Prin scobirea distanţei între cuptor şi camera de ardere, lăsând tot un perete median se obţin, de regulă, două guri de foc. Mai rar se lasă o singură gură de foc, uneori fiind combinate ambele procedee: se scobeşte o gură mai largă la marginea gropii de alimentare apoi se lasă în continuare perete median. Toată suprafaţa instalaţiei este lipită gros de un lut galben calcaros, care se arde puternic. Grătarul a fost construit pe peretele median şi parapetul circular, aşezat pe un pat de crengi pe care se mai pun (ca şi în cazul nostru) rogoz, papură şi trestie, peste care este aranjat platoul din lut cu o grosime variată, amestecat cu paie sau cioburi pisate. Astfel s-a format un platou din lut prin care de regulă puneau bucăţi de par, perforând platoul în două rânduri circulare. Când olarul considera că instalaţia este gata făcută, umplea gura şi camera de foc cu lemne, făcea un foc puternic care întărea astfel interiorul cuptorului, iar prin arderea bucăţilor de par din grătar, puse iniţial vertical au apărut găurile grătarului, aşa cum am menţionat, aranjate circular în două rânduri. întrucât la nivelul gropii de alimentare, în faţa gurilor de foc, se găseşte un lut puternic ars, aceasta demonstrează că focul ardea în faţa gurilor de foc, iar aerul cald şi fumul treceau, cu ajutorul curentului, în camera de foc şi prin găurile grătarului ajungeau în camera de ardere a vaselor. Concluzii Prima menţiune despre cuptorul de ars ceramică de tip celtic a fost făcută încă la sfârşitul secolului al XIX-lea de către Posta Béla în legătură cu cercetările de la Hatvan-Bo/dog (Ungaria)4. Descoperitorul dă o descriere amănunţită a obiectivului, dar nu a reuşit să determine funcţia şi datarea lui. Obiectivul descoperit la Békásmegyer (Ungaria) de Nagy László în anul 1942 a fost bine determinat5, ca şi cel de la Ózd6. Numărul descoperirilor a crescut în urma lucrărilor efectuate pe autostrăzi şi suprafeţe mari de teren. în acest fel azi pe teritoriul Ungariei sunt cunoscute între 57-70 cuptoare de ars ceramică7. Primele cuptoare de ars ceramică în nord-vestul Transilvaniei au fost descoperite la Andrid- Ferma Zootehnică8, apoi la Biharea9. Mai recent cuptoare similare au fost descoperite la Aghireş-Sufi Păşuni10, Cauceu (informaţia de la A. Lakatos), deasemenea în vara anului 2012 pe drumul de ocolire a oraşului Cărei au fost descoperite două cuptoare de ars ceramică, la punctul Bobald 1D. Cuptoarele de ars ceramică verticale de tip celtic mai apar în LaTéne târziu-LTD în mediul eraviscilor la Békásmegyer, Budapest-Tabăn11 dar se menţin şi în epoca romană republicană. în unele aşezări celtice mai mari au fost cercetate adevărate cartiere ale olarilor cum sunt la Sajópetri-Hosszú dűlő-8 cuptoare12, Sopron- Krautacker-6 cuptoare13, Esztergom-Kossuth utca-5 cuptoare14 (Aceste centre de olărit produceau probabil o ceramică pentru o zonă mai mare locuită de celţi15). în ultimul timp s-a constatat că multe aşezări mici de tip vicus au avut un singur cuptor de ars ceramică care probabil satisfăcea nevoile acestor comunităţi. Ceramica obţinută în urma degajării gropii de alimentare ale cuptoarelor se poate clasifica astfel:- ceramică lucrată cu mâna de tradiţie hallstattiană târzie: vase de provizii mari de culoare Cuptoarele de ars ceramică de tip La Téne de la Carei-Ferma avicolă (Spitz) 4 Posta 1895, V., fig. 4. 5 Nagy 1942, 162-172, fig. 1; fig. 3/9-10/; fig. 4/18. 6 Korek 1958, fig. 1. 7 Szőllősi 2008, 327. 8 Németi 1974, 579-584. 9Dumitraşcu 1982, 157-166. fig 1.; Dumitraşcu 1994, 79-80. fig. 45,48/1-2; fig. 49-50. 10 Băcueţ et al. 2009, 31-33. Pl. 95-97. 11 Bónis 1969, Pl. 3. 12 Czajlik/Tankó 2007, 220-223. 13 Jerem 1984, 21-26. 14 Kelemen 1999, 89-118. 15 Patay 1963, 64 68. 331
