Marta, Liviu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 29/1. (2013)
Carol Kacsó: Descoperiri de metale din Bronzul timpuriu şi mijlociu in Maramureş
2). Topor cu disc de tip probabil varianta Bikâcs-Borleşti, cu partea superioară ruptă din vechime, lung. păstrată 17,5 cm, greut. 323 g (fig. 7, 2). Descoperit, cu prilejul construirii unui bloc de locuinţe, în centrul oraşului. în colecţia Muzeului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei (nr. inv. 7.560). Lit.: Kacsó 1995b, 10, fig. 14, 2; Kacsó 1999a, 68; Kacsó 1999b, 57; Kacsó 2011, 499 sq.; Kacsó 2012, 185. Vise (ucr. Vyskovo, ung. Viszk) Ac cu capul în formă de vâslă îngustă şi prelungă. Descoperit în împrejurimile localităţii. A ajuns la Magyar Nemzeti Múzeum din Budapesta - Ungaria (în prezent neidentificabil). Lit.: Lissauer 1904, 579; Pasternak 1928, 171, nr. 60; Bernjakovic 1960, 368, nr. 1398; Kacsó 1999a, 68; Kacsó 1999b, 56; Kacsó 2009a, 351; Kacsó 2012, 185. Datele despre condiţiile de descoperire a artefactelor descrise fie lipsesc, fie sunt doar sumar consemnate. Numai la Săpânţa au fost efectuate cercetări la locul de descoperire a depozitului. Potrivit datelor furnizate de F. Nistor, autorul cercetării, piesele depozitului au fost găsite la adâncimi diferite, nu se precizează însă dacă această situaţie este consecinţa modului de depunere a pieselor, respectiv a unor depuneri repetate, sau a unor deranjamente recente. Apartenenţa vasului de lut la depozit rămâne sub semnul întrebării9. De asemenea, este imposibil de precizat dacă inelul de buclă, în prezent pierdut, a fost confecţionat din aur sau bronz. în repertoriile zonale sau regionale ale descoperirilor de bronzuri (J. Hampel, A. Mozsolics, M. Petreseu-Dîmboviţa, T. Soroceanu, C. Kacsó) lipsesc refeririile la un depozit din Bronzul mijlociu de la Câmpulung la Tisa. O lucrare de informare bibliografică a lui T. Ivanciuc mi-a atras atenţia asupra faptului că, încă pe la mijlocul secolului XIX, G. de Mortillet a descris un lot de piese ce proveneau de la Câmpulung la Tisa. Amănuntele de formă precizate pentru mai multe dintre piese indică foarte probabila lor apartenenţă la un depozit contemporan cu cel de la Săpânţa. Este posibil ca unele dintre piesele menţionate de savantul francez să nu facă parte din depozit. Am în vedere mai ales vasele de lut, dintre care unul, şi anume ceaşca cu două torţi, este în mod cert străin de mediul local al Bronzului mijlociu. Doar despre spada de la Obcina se poate afirma cu destulă siguranţă că a fost depusă fără a fi însoţită de alte piese. Ea aparţine categoriei depozitelor de o singură piesă, iar locul său de depunere se afla în apropierea unui izvor, făcând parte astfel din grupul destul de numeros de descoperiri în mediu umed din Maramureş. Nu este exclus ca şi alte piese timpurii de metal din Maramureş să fi fost depuse izolat, altele însă, cum este apărătorul de braţ de tip Apa şi toporul de tip Krténov, s-au aflat, foarte probabil, fie în compoziţia unor depozite de mai multe piese, fie au aparţinut inventarului unor morminte. Potrivit informaţiei lui I. Mihályi, şi inelul de aur de la Onceşti a fost găsit, probabil, în asociere cu alte piese (de aur ? de bronz ?). Dintre piesele descrise, datarea cea mai timpurie revine toporului cu marginile uşor ridicate de la Sarasău. Topoarele printre care a fost inclusă piesa din Maramureş, schmale Randleistenbeile, se încadrează, după A. Vulpe (1975,65 sq.), la începutul Bronzului timpuriu, întrucât ele sunt confecţionate din cupru, iar din punct de vedere tipologic reprezintă un stadiu primitiv. Mai mult sau mai puţin asemănătoare acestor topoare sunt numeroase exemplare din Bronzul timpuriu, de ex. piesele de la Komlód (Mozsolics 1967, pl. 1, 3), Bratislava (Novotnă 1970, pl. 10, 186) şi Blazim (Moucha 2005, pl. 47, 7) sau cele desemnate drept apropiate tipului Neyruz (Mayer 1977, pl. 16, 222-225) şi cele din grupul I al topoarelor cu marginile ridicate din Moravia (Rihovsky 1992, pl. 12, 155- 158). Analogii pentru toporul de la Sarasău se regăsesc şi printre descoperirile din Polonia (Spunar 1987, pl. 6, 104, pl. 14,268. 270), una datată în perioada anterioară fazei clasice a culturii Aunjetitz, celelalte în faza BZ B. Trebuie remarcat că diferenţele de formă între anumite tipuri de topoare cu marginile ridicate nu sunt întotdeauna foarte accentuate, astfel că piese apropiate ca aspect celor din Bronzul timpuriu se regăsesc şi în etapele mai recente ale epocii bronzului10. Descoperiri de metale din Bronzul timpuriu şi mijlociu în Maramureş 8J. Pasternak şi K. Bernjakovic amintesc ca descoperire izolată din localitate şi o brăţară descoperită în 1892, care ar fi ajuns la muzeul din Budapesta. Ca sursă a informaţiei este citată de ambii autori AÉ 12, 1892, 86. Aici însă este menţionată doar descoperirea depozitului de podoabe. ’Vezi şi Kacsó 2011, 484 sq. 10 Vezi de ex. unele din exemplarele tipului Şincai (Vulpe 1975, 66 sq.). 149
