Virag, Paula et al. (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 28/2. (2012)
Restaurare - Conservare
transportoare în pod, şi de acolo cobora liber la valţurile unde era măcinat din ce în ce mai fin. Două pietre de sfărâmat porumb mai funcţionează încă. Mori cu aburi au mai existat la: Socond, Ghenci, Ardud, iar la Domăneşti şi Andrid au funcţionat mori cu motor Diesel. La Ghenci funcţionează şi în prezent brutătia satului. La Tăşnad funcţionează şi astăzi o fabrică de mobilă, înfiinţată în anul 1947 la iniţiativa a 10 meşteşugari locali. Preşedintele acestei fabrici a fost Báthory István, s-a numit iniţial Progresul Meşteşugăresc şi avea şi secţii de prelucrare a metalului. Mai târziu, a devenit cea mai mare fabrică din zona oraşului Tăşnad, având peste 2000 de angajaţi. Azi aceasta funcţionează doar cu 300 de angajaţi. Utilajele vechi au fost vândute la momentul privatizării, fabrica fiind complet modernizată tehnologic. Tot aici există în prezent o fabrică de cărămidă, vechea Fabrică de cărămidă TRESTENBURG, înfiinţată la începutul secolului al XX-lea, dar care în urma privatizării a suferit aceleaşi schimbări majore. în anul 2000 s-a privatizat, şi toate utilajele şi instalaţiile vechi au fost predate la DAC în vederea prelucrării deşeurilor. Fabrica de prelucrare a metalului SOMETA, din aceeaşi localitate, a fost înfiinţată la începutul secolului al XX-lea. A cunoscut în perioada comunistă o dezvoltare remarcabilă, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, având nu mai puţin de 800 de angajaţi, primind numeroase distincţii şi preluând comenzi în special pentru Germania. Fabrica deţine şi azi utilaje din cele mai vechi, cum ar fi o ghilotină pentru debitat tablă de până la 10 mm. Această ghilotină este compusă dintr-un cadru metalic, un motor electric, două roţi de curea şi cuţite care taie tabla. Aceasta datează aproximativ din anii '50 - '60. De asemenea, printre utilajele vechi care încă se mai folosesc se numără şi un transformator de sudură, o maşină de birolat şi roluit tablă, mai multe strunguri datând din anii '60, o maşină de găurit radială, un ciocan pneumatic, o foarfecă de debitat tabla de 2-3 mm, o maşină de frezat Borwelt, o ghilotină pentru debitat cabluri şi chiar o morteză care, potrivit informaţiilor oferite de actualii muncitori, ar data din 1926, fiind fabricată în Austria. înainte să fie adusă la Tăşnad, a fost utilizată la fabrica din Arad. O categorie aparte de monument industrial o constituie clădirile şi instalaţiile de cale ferată. Pe lângă clădirile gărilor din Satu Mare şi Cărei, care sunt adevărate palate, merită atenţie şi staţiile din mediul rural. La Acâş, gara datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Clădirea cuprinde pe lângă gara propriu-zisă şi casa şefului de gară, locuinţele pentru locuitorii din gară, o magazie cu utilaje pentru uscarea cerealelor, precum şi biroul de mişcare cu aparat de centralizare electro-mecanică. Acest aparat pentru dirijarea macazurilor şi barierelor a fost realizat în perioada Imperiului Austro-Ungar şi este în stare de funcţionare, el fiind utilizat şi în zilele noastre. Staţia următoare, gara din Supuru de Jos, datează din perioada interbelică şi păstrează încă inscripţii din anii 1930. Din nefericire însă, preocupările şi, în consecinţă, reuşitele în recuperarea acestui valoros patrimoniu sunt aproape inexistente. Situaţia economică precară a multora dintre societăţile ce deţin patrimoniu industrial le determină pe acestea fie să abandoneze/vândă patrimoniul a cărui întreţinere este prea costisitoare, fie să-l „refuncţionalizeze”, cu investiţii pentru a-1 moderniza. Campanii de inventariere specializată nu au fost demarate la nivelul întregii ţări, deşi se păstrează obiecte de patrimoniu industrial din secolul al XIX-lea, care încă funcţionează cu tehnologia originală. Nu se cunoaşte exact tipologia, numărul acestora, valoarea lor. în consecinţă, deciziile de demolare/casare sunt extrem de frecvente, iar puţinele măsuri de protejare sunt subiective şi insuficient fundamentate ştiinţific. Am oferit aici doar o selecţie a realităţilor cercetate şi observate pe teren, urmând să continuăm cu celelalte zone urbane ale judeţului. încercarea noastră este doar la început, însă sperăm să reuşim colectarea a cât mai multe informaţii şi date despre industria care a existat în judeţul Satu Mare, şi, astfel, să creem o bază de date cât mai largă. Bibliografie Fonduri arhivistice: Arhivele Naţionale din Ungaria, filiala Nyíregyháza, fond VI-202. Arhivele Naţionale din Ungaria, filiala Nyíregyháza, fond „Szatmárnémeti Általános Ipartestület iratai 1912-1918”. Direcţia Judeţeană Satu Mare a Arhivelor Naţionale, fond „Prefectura Judeţului Satu Mare”, Dosar nr.55/1940. 'Patrimoniul industrial din %ona centrelor urbane... 107
