Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Anca Deaconu Organizat în spaţiul destinat cămării, depozitul de unelte agricole reprezintă o încăpere tipică gospodăriei tradiţionale ţărăneşti din zona de câmpie, unde agricultura reprezenta o ocupaţie de bază. în general, aici sunt păstrate uneltele de mai mici dimensiuni folosite la munca câmpului, precum furca, grebla, coasa, lopata pentru cereale, îmblăciul etc. Grâul se tăia cu coasa, iar în urma secerătorului femeile adunau spicele de grâu făcându-le cruci. O cruce era formată din 18 snopi de grâu. Aceste cruci erau duse în gospodăriile oamenilor urmând să fie bătute cu îmblăciele. Boabele rezultate au fost adunate cu lopata şi trecute prin vânturătoarea de cereale, separând bobul de pleavă. Paiele rămase pe câmp erau adunate cu grebla, unealtă agricolă folosită şi la adunarea fânului. Piesele de rezistenţă ale expunerii din această sală le reprezintă uneltele în sine, astăzi rar întâlnite chiar şi la ţară, care sugerează un mod de viaţă aproape exclusiv în trecutul relativ apropiat al regiunii Tăşnadului. Casa Muzeu Tăşnad - oglindă şi martor al relaţiilor dintre culturile din zona de câmpie beneficiează de un patrimoniu unic, dar în curs de dispariţie . Prin intermediul acestei case tradiţionale se prezintă publicului şi se conservă pentru generaţiile viitoare cele mai valoroase elemente de cultură materială şi spirituală a locuitorilor din Tăşnad. Prezenţa acestor valori într-un muzeu demonstrează atât locuitorilor acestui oraş, cât şi turiştilor tradiţiile culturale ale oamenilor de pe aceste meleaguri, hărnicia, îndemânarea, talentul şi spiritul lor creator. Bibliografie: Ardelean Ioan, Oamenii din Sălaj (Szilágysági emberek), Zalău, 1938. János Németi, Repertoriul arheologic al zonei Careiului, Bucureşti (Nagykároly vidékének régészeti repertóriuma), 1999. Petri Mór, Szilágy vármegye monográfiája (Monografia comitatului Sălaj), Zilah, 1902. Schematismus venerabilis eléri dioecesis Szamosujvariensis graeci rítus catholicorum pro anno a Christo nato 1886, Szamosujvarini, 1886. Szőcs Péter Levente (coord.), Arhitectura ecleziastucă din Satu Mare. Szatmár egyházi építészete. Ecclesiastical Architecture ofSatu Mare, Satu Mare, 2007. Dionisie Stoica - Ioan P. Lázár, Schiţă monografică a Sălagiului (A Szilágyság vázlatos monográfiája), 1908. Várady József, Királyhágómellék református templomai I, A Nagybányai, Nagykárolyi, Szatmári, Szilágysomlyói, Zilahi egyházmegyék (Bisericile reformate ale Episcopiei de Piatra Craiului I. Protopopiatele Baia Mare, Cărei, Satu Mare, Şimleu Silvaniei, Zalău), Debrecen, 2004. Tăşnad Museum House Abstract Tăşnad Museum House was made within the project "Patrimonium. Common cultural heritage in the bordér region" implemented by the Satu Mare County Museum and Museum Department in the county Szabolcs - Szatmár - Bereg, financed through the CBC Hungary - Romania 2007 - 2013. The peasant house arranged at Tasnad was bought from the viliágé Sânmiclăuş, Satu Mare county. The house dates from 1905, this time being mentioned by the builder on the master beam. Inside of the house was arranged a permanent exhibition of local history and archeology, interior specific room of plains and forest area, crafts and agricultural tools. 78
