Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Anca Deaconu de date. Ultima menţiune a “castelului” din Tăşnad datează din anul 1563, când se afla în posesia lui Balassa Menyhért. Tăşnadul şi domeniul format în jurul acestuia devine una dintre componentele Principatului Transilvaniei imediat după formarea acestuia, la jumătatea secolului al XVI-lea. în timpul domniei lui Gabriel Bethlen, domeniul este donat de principe fratelui său, Ştefan Bethlen, ajungând pe această cale în posesia soţiei acestuia, Széchi Mária. O conscripţie mai târzie, din secolul al XVIII- lea, relevă dimensiunile domeniului cu centrul la Tăşnad. Acesta cuprindea un număr de 20 sate, situate în zona vestică a comitatului Solnocu de Mijloc şi în comitatul Bihor: Camăr, Almaşu Mare, Şumal, Cehal, Cehăluţ, Boianu Mare, Doh, Blaja, Malomszeg, Cig, Sărăuad, Giungi, Căuaş, Ghenci, Satu Mic, Ţeghea, Săcăşeni, Babucza, Mălădia şi Bobota. Tot ca o donaţie a principelui Transilvaniei, Tăşnadul îşi schimbă din nou proprietarii în anul 1648, ajungând în posesia lui Gheorghe Rákóczi. Acesta şi-a construit în localitate o curie din piatră, vizibilă încă în 1742, centru al domeniului economic din zona Tăşnadului. în ceea ce priveşte viaţa locuitorilor din zonă, primele date mai complete ne parvin abia din perioada premodernă. Conform statutului său de centru regional, Tăşandul avea un număr mare de locuitori. în 1742, aici locuiau 201 familii, dintre care 35 de familii de nobili. Tradiţia şcolii din localitate este foarte puternică: aici a funcţionat prima şcoală deschisă după Reforma religioasă în comitatul Solnocu de Mijloc. în timp, până în secolul al XIX-lea, în oraş s-au deschis şcoli confesionale aparţinând celorlalte culte religioase convieţuitoare: romano-şi greco-catolici, izraeliţi. în anul 1779, domeniul Tăşnad intră în posesia contelui careian Károlyi Antal. Târgul se transformă în scurt timp într-unul dintre centrele de colonizare a şvabilor, ajunşi aici din localităţile vecine. Familiile de şvabi, şi apoi cele de evrei stabilite în localitate dinamizează viaţa economică a Tăşnadului, în special în domeniul meşteşugurilor şi al comerţului. Târgul devine un important centru al breslelor meşteşugăreşti care beneficiau deja de o anumită tradiţie în zonă. Multe dintre cele mai importante bresle din Tăşnad: cele ale olarilor, tăbăcarilor, cizmarilor, curelarilor etc. primesc privilegii importante în anul 1837. Tăşnadul devine, la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un important centru al mişcării naţionale româneşti. Oameni de valoare, intelectuali din sfera laică sau ecleziastică, de origine din satele româneşti din jurul Tăşnadului au adus o contribuţie importantă nu doar în păstrarea conştiinţei naţionale a românilor sătmăreni, ci şi în îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora. în anul 1908, la iniţiativa mai multor preoţi, avocaţi, învăţători, dar şi simpli ţărani din zonă, a luat fiinţă la Tăşnad banca „Vulturul”, cu scopul acordării de ajutor financiar proprietarilor cu spirit întreprinzător şi, astfel, impulsionarea vieţii economice a oraşului şi a zonei. Un rol central în această iniţiativă 1-а avut avocatul Dr. Coriolan Şter, una dintre personalităţile cele mai marcante ale vieţii economice şi politice ale Tăşnadului din acea perioadă. Acesta joacă un rol important şi în cadrul evenimentului care marchează decisiv primele decenii ale secolului al XX-lea, Unirea Transilvaniei cu România. Ales ca membru al Consiliului Naţional Român din Tăşnad, este delegat din partea oraşului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918), unde dobândeşte statutul de membru al Marelui Sfat Naţional Român. Tăşnadul continuă să-şi păstreze statutul de centru de plasă şi în perioada următoare integrării Transilvaniei în România. Anii dintre cele două războaie mondiale sunt caracterizaţi de o dezvoltare economică lentă, dar constantă. Ruptura este provocată de marea conflagraţie din 1939- 1945, când Tăşnadul, odată cu Transilvania de Nord este integrat din nou în Ungaria. în anul 1944, evreii din oraş, însumând aproximativ 800 de persoane, sunt internaţi în ghetoul din Satu Mare şi apoi transportaţi spre lagărele de exterminare din Polonia. Abia un an mai târziu, după încheierea războiului, este rândul populaţiei şvăbeşti din Tăşnad să fie transportată spre lagărele de muncă din URSS. După încheierea evenimentelor nefaste ale celui de al doilea război mondial, un moment notabil în viaţa oraşului îl reprezintă reforma administrativă din anul 1968, când Tăşnadul este integrat în judeţul Satu Mare. în perioada comunistă, în oraş se înfiinţează unităţi industriale de prelucrare a lemnului, de construcţia maşinilor şi de industrie uşoară. în anul 1978, pe teritoriul oraşului este descoperit un important izvor de ape termale. Aproape imediat este înfiinţată staţiunea de băi termale, care reprezintă şi la momentul actual una dintre cele mai importante ţinte ale turismului balnear din întreaga zonă sătmăreană. 76
