Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Irina Liuba Horvat încercarea de a pune în aplicare prevederile legilor nr. 58 şi 59/1974 privitoare la sistematizarea, adică la desfiinţarea abuzivă a unor unităţi administrative din mediul rural şi urban, precum şi Legea cu privire la fondul funciar prevăzută de regimul comunist produce mari nemulţumiri în rândul populaţiei din localităţile avizate. Printre unităţile rurale se numără şi comuna Ruscova din judeţul Maramureş, care urma a fi desfiinţată ca unitate administraţi vteritorială şi alipită comunei vecine- Leordina. Aflându-se direct în faţa unui pericol, ruscovenii s-au hotărât să-şi apere cu orice preţ existenţa seculară a localităţii, care, la 26 octombrie 1973, a comemorat 600 de ani de la atestarea documentară, eveniment relatat pe larg în presa locală şi centrală, cu titluri pe prima pagină: „Ruscova- 600 de ani” şi transmiterea festivităţilor dedicate acestui eveniment pe postul naţional TVR1. încercările de desfiinţare a comunelor au avut mai multe etape. Prima acţiune a avut loc pe timpul raionului, când secretarul cu problemele organizatorice Ion a venit la Ruscova pentru a perfecta formalităţile de mutare a arhivei în comuna Leordina. La intervenţia fermă a ruscovenilor, planul nu poate fi aplicat; menţionăm că nu au avut loc incidente neplăcute. A doua etapă coincide cu anul 1968, când se reia acţiunea de desfiinţare a localităţii. Spre deosebire de prima etapă are loc o adunare populară, unde la unison de la mic la mare, de la intelectuali la ţărani se decide trimiterea unei delegaţii compusă din Petric Ioan- învăţător, Covaci Alexa - profesor, Benzar Ioan zis Hriţ, Nemzet Alexa - ţăran, la C.C al PCR. In urma acestei decizii, autorităţile judeţene renunţă temporar la desfiinţarea localităţii. A treia etapă şi ultima, are loc în anul 1978, când organele comuniste judeţene vin cu o nouă „păcăleală”. Pentru a-şi atinge scopul, vin cu o aşa-zisă variantă de „înfiinţare a centrului agro-industrial Leordina-Ruscova (aşa-zis oraş), cu care scop se elaborează şi un proiect al noului centru cu sediul la Leordina. Tactica nouă adoptată de comunişti impune luarea de noi măsuri de contracarare a planului în vederea păstrării identităţii teritoriale a localităţii. Un rol decisiv 1-а avut Comisia locală de sistematizare, care adoptă calea paşnică - cea a rezistenţei, bazată pe legislaţia în domeniu, susţinută cu argumente solide, neputând fi atacate de nimeni, nici chiar de iniţiatorii proiectului. Argumentele au fost următoarele: • Comasarea prin desfiinţarea localităţilor rurale viza localităţile care aveau un număr mai mic de 5.000 de locuitori (Ruscova avea la vremea respectivă aprox. 6000 de locuitori), faţă de Leordina cu doar 3200 locuitori. • Comasarea a două localităţi bazate pe proprietate cooperatistă (CAP - Leordina) şi proprietate individuală în Ruscova. • Protecţia mediului înconjurător- Leordina era protejată spre deosebire de Ruscova, care era mai tot timpul ameninţată de inundaţii. • Pentru obţinerea unei simple adeverinţe, ruscovenii din partea de sus a comunei (Oblaz), trebuiau să meargă pe jos cca 12 km etc. în plus, ruscovenii vin cu contrapropuneri legate de noul centru agro-industrial, şi anume, Leordina şi Ruscova să devină cartiere al aşa-zisului oraş, iar centrul administrativ să fie amplasat pe platforma BEREHOMIT, amplasată pe malul drept al râului Vişeu, care era apărat natural de inundaţii, locul aflându-se la mijlocul noului centru, iar denumirea acestuia să fie „Dumbrava”, excluzându-se denumirile celor două localităţi. Situaţia s-a schimbat brusc în defavoarea localităţii Ruscova. Primarii celor două localităţi, prof. Horvat Vasile (Ruscova) şi Ileana Leordean (Leordina) au fost invitaţi în faţa Comisiei Judeţene de Sistematizare condusă de primvicepreşedintele Gheorghe Pop, ocazie cu care cei doi sunt puşi în faţa faptului împlinit, urmând doar a-şi da acordul. Cum au fost dejucate planurile comuniştilor de a desfiinţa comuna Ruscova (Maramureş) Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVII / II, 2011
