Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Bura László Könyvészet A Magyar Nyelv Értelmező Szótára III. 1965. Akadémiai Könyvkiadó, Budapest. Bura László 1994. Szatmári diákok 1610-1952. Szeged. Fontes Rerum Scholasticarum, V. Bura László 1999. Iskolavárosunk Szatmárnémeti. Státus Könyvkiadó. Cholnoky Győző 1996. Állam és nemzet - Uralkodó nemzet és nemzetpolitikai eszmék Magyarországon 1920-1941. Budapest. Romsics Ignác 1998. Nemzet, nemzetiség és állam Kelet-Közép- és Délkelet-Európában a 19. és a 20. században. Budapest. Mărturiile culturale şi lingvistice ale numelor de familii Rezumat După ce oraşul Satu Mare a devenit sediul eparhiei romano-catolice înfiinţată în anul 1804, Consiliul Guvernator a consimţit la înfiinţarea Gimnaziului Regal Major, precum şi a Liceului Episcopal, care a admis elevii absolvenţi de gimnaziu, şi a avut o durată de studii de doi ani. Cele două instituţii de învăţământ au funcţionat independent până la reforma de învăţământ habsburgic din anul 1852, până la introducerea învăţământului mediu de opt clase. Datorită distrugerii arhivelor vechi în urma celui de al doilea război mondial, numărul de elevi ai gimnaziului cunoscute sunt de 30, iar ale liceului episcopal de 24 de ani şcolari. Elevii cunoscuţi, într-un număr de aproape de trei mii, au fost trecuţi pe liste de profesorii gimnaziului, respectiv ai liceului. Numele elevilor au fost trecute potrivit ortografiei scriptorului. Pe lângă numele elevului (scris în limba latină) întotdeauna s-a trecut vârsta, religia, identitatea, locul de naştere (localitatea, judeţul), prenumele tatălui (de asemenea în limba latină). în studiul nostru, numele de familie al elevilor sunt trecute în mod fidel, literă cu literă. Numele de persoane şi numele localităţilor care apar pe listele de elevi formează un material care poate fi valorificat atât de lingvistică, cât şi de ştiinţe sociale. Conform locului de naştere al elevilor (ocazional conform localităţii unde funcţionează tatăl lor) putem contura sfera geografică din care se trag elevii. Comparaţia lingvistică a numelor de origine maghiară, română, slavă, germană, poate să ateste analogiile, congruenţele ale obiceiurilor de denumire ale popoarelor, în unele cazuri numele de familie (de origine geografică) moştenite de strămoşi pot semnala locul de provenienţă al strămoşilor, prin urmare poate indica migraţiunea lor. Originea lingvistică şi scrisul numelor, precum şi semnalarea apartenenţei la un mediu lingvistic, face plauzibil, în general, legăturile etnice ale strămoşilor, însă nu întotdeauna sunt identice cu ea. în urma prezentării materialului onomastic, studiul analizează problemele mai sus semnalate, iar în sintetizarea celor arătate stabileşte care sunt mărturiile lor culturale şi lingvistice. 40
