Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 27/2. (2011)
A. Istorie-cultură-artă
Vizitaţia canonică a episcopului Mihail Olsavsky în comitatul Szabolcs din 1751 Stoica de Maramureş (1)2\ episcopul Inochentie Micu Klein al Făgăraşului (2 preoţi), episcopii ortodocşi din Arad (3), episcopii din Polonia (2) sau chiar unul sfinţit în Moldova. Deci, 26 de preoţi erau sfinţiţi în mediu greco-catolic şi şapte preoţi sfinţiţi în mediu ortodox (Balsa, Vencsellő, Kállósemjén, Ófehértó, Dobos, Derzs, Nyíradony). Dintre preoţii sfinţiţi la Arad, doi erau sfinţiţi de episcopul Isaia Antonovici (1731-1748) şi unul de episcopul Vichentie Ioanovici (1726-1731)23 24. In parohiile actuale preoţii erau investiţi (numiţi) de către episcopul George Bizanczy (4 preoţi), Simeon Olsavszky (3 preoţi), G. Blajovszky (1 preot), Mihai Olsavszky (17 preoţi), arhidiaconul Mihail Olsay (5 preoţi)25, vicarul general Grigore Desko (1 preot)26. în ceea ce priveşte bisericile, 35 la număr, 21 erau construite din lemn, 10 erau din piatră sau cărămidă, două sunt notate doar ca biserică şi două erau din pari. Din acestea, trei erau acoperite cu paie, şapte erau acoperite cu trestie, 14 erau acoperite cu şindrilă şi una, cea din Hajdúdorog, era acoperită cu ţiglă. Cele mai multe aveau hramul Sfântul Nicolaie (11 biserici), Sfântul Arhanghel Mihail (7 biserici), Protecţia Fecioarei (4 biserici), Buna Vestire (3 biserici), Naşterea Fecioarei Maria (2 biserici), Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (1 biserică), înălţarea la cer a Maicii Domnului (2 biserici), Cei trei regi (1 biserică), Arătarea Fecioarei Maria (1 biserică), înălţarea Sfintei Cruci (1 biserică), Sfântul Ioan (1 biserică)27. La bisericile de cărămidă şi zid le menţionăm pe cea din Hajdúböszörmény ridicată cu patru ani înainte (1747), pe cea din Hajdúdorog menţionată ca veche (antiqua) şi acoperită cu ţigle, caz foarte rar în mediul greco-catolic, pe cea din Kállósemjén luată de la calvini, pe cea din Nagykálló nou construită, pe cea din Aranyos din cărămidă şi mai ales pe cea din Derzs, despre care se notează că este din vechime construită din cărămidă şi renovată în anul 1730. Ea a fost ridicată „în vechime, se zice de credincioşi de ritul ortodox” (ab antiquo dicitur per homines Graeci Ritus erecta)28. La Érkenéz şi Császár bisericile din cărămidă fuseseră altă dată ale catolicilor fiind folosite acum de greco-catolici29. Antimisele aflate în aceste biserici ne pot crea o imagine despre vechimea acestor biserici. Astfel, de la episcopul De Camellis (1690-1706) existau trei antimise, de la George Bizanczy 27 de bucăţi, de la Inochentie Micu Klein 1 antimis, de la Mihai Olsavszky patru bucăţi, de la arhiepiscopul din Viniczky (Polonia) 1 bucată30. Numărul mare de antmise de la episcopul G. Bizanczy până în anul 1733 credem că se datorează faptului că acest episcop poate fi considerat pe drept cuvânt un al doilea făuritor al unirii religioase şi în comitatul Szabolcs. Să nu uităm că la adunarea preoţilor de la Mariapocs din 27 septembrie 1726 episcopul a fost prezent în persoană, ceea ce nu s-a întâmplat în alte părţi (Brusnica, Cernina, Kurov, Lukov, Ujgorod, Mala Berezna, Satu Mare, Baia Mare)31. Probabil cu acest prilej el a înmânat şi antimise preoţilor care nu le aveau. în al doilea rând episcopul Bizanczy şi-a petrecut foarte mult timp la mănăstirea din Mariapocs al cărei prim cititor este considerat, vizitând deseori comitatul Szabolcs şi încurajând renovarea sau construirea de biserici care cu acest prilej şi-au schimbat şi vechile antimise. O altă problemă asupra căreia dorim să ne oprim este a componenţei etnice a grecocatolicilor din comitatul Szabolcs care este indiscutabil că în marea majoritate erau ruteni (ucraineni), nelipsind nici românii. 23 Episcopul Iosif Stoica a condus cu întreruperi eparhia ortodoxă a Maramureşului între anii 1690 (?) - 1711, documentele vorbind de un număr mare de preoţi hirotoniţi din comitatele Satu Mare, Ugocea, Maramureş, mai ales între anii 1706-1711. cf. M. Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, p. 200. 24 Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. Mentalităţi (1701-1918), Cluj-Napoca, 2006, p. 62. 25 Mihai Olsay era născut în localitatea Olsavicza (comitatul Sepes). Ajunge paroh la Mariapocs, de unde este mutat la Nagykálló, unde în 1748 este numit înlocuitor de vicar (surogatus vicarius Trans Tybiscanus). în jurul acestui an şi moare. Cf. Mihail Lucikai, op. cit. voi. 18, p. 102 şi 110. 26 Grigore Desko este numit vicar general începând cu anul 1749., cf. M. Lucikai, op. cit. voi. 17, p. 51. 27 Arhiva de Stat a regiunii Transcarpatia, fond 151, opis 1, inv. nr. 1289, f. 18-32. 28 Ibidem, f. 27-27v. 29 Ibidem, f. 31-31 v. 30 Ibidem, f. 18-32. 31 Episcopia greco-catolică..., p. 218-237. 25
