Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 27/1. (2011)
János Németi: Contribuţii la necropola celtică de la Curtuiuşeni (Érkörtvélyes) - Égetőhegy, jud. Bihor
are nici o logică. Deja în anul 1988 a fost realizată o tipologie a ceramicii descoperite în morminte fiind incluse şi vase provenite din aşezări72, pe baza necropolei de la Pişcolt-Nisipărie. Această tipologie a fost rediscutată şi îmbunătăţită mai recent, fiind luat în considerare rolul diferitelor tipuri de vase atât în viaţa de toate zilele cât şi în ritul şi ritualul de înmormântare73 74. Fără să intrăm mai detaliat în problema ceramicii, după tehnica de confecţionare am stabilit două mari categorii: vase lucrate fără roata şi ceramica făcută la roata olarului. Această împărţire a fost stabilită şi în cazul aşezării şi cimitirului celtic de la Sajópetri Hosszú-dűlő şi Sajópetri-L^o/őr domb1*. Autorul a prelucrat şi s-a oprit asupra vaselor cu toartă (în special ceşti şi căni) şi a dat atât catalogul cât şi harta de răspândire a acestor artefacte. Am menţionat de câteva ori că la colonizarea celţilor în momentul sosirii lor în NV Transilvaniei ei n-au avut vase cu toartă. Printr-o coabitare, sau trăind în aşezări separate dar în strânsă legătură cu băştinaşii, în producţia ceramicii de tip LT. local celţii au preluat acest tip de vas, de la populaţia locală, care a produs ceşti şi căni, atât cu mâna, cât şi la roata olarului, în epoca Hallstatt târziu (Ha. D), mult înainte de a avea contact cu populaţia celtică. Celţii preluând acest tip de vas, au creat o serie de noi forme de vase, ornamentate cu motivele specifice celtice. In afară de ceşti şi căni, cei colonizaţi au preluat şi vase bitronconice, lucrate cu mâna şi cu roata olarului, fiind create la fel noi forme de vase. Din aceste motive nu putem accepta tipologia propusă de autor şi nu vedem rostul repertoriul întocmit pentru vasele cu toartă (Henkelgefäße). Vasul de tip cizmă (Stiefegefäß) în descoperirile celtice apare atât în complexe funerare cât şi în aşezările celtice, ca un tip de vas diferit faţă de artefactul numit vas etajat. Vasul de tip cizmă a fost descoperit în NV Transilvaniei şi estul Ungariei, în complexe funerare, la Curtuiuşeni şi Gâva, iar un vas similar celui provenind din aşezarea de la Esztergom-Ű^tógyóigy me^ő se cunoaşte mai recent de la Cămin-Malul Crasnei- Ll75 76. Funcţia vaselor de tip cizmă este greu de stabilit, acestea fiind descoperite în contexte diferite. Ele probabil nu fac parte din categoria vaselor uzuale de gospodărie şi au avut un rol ritual-religios. De la Curtuiuşeni-Egetohegy, din colecţia Andrâssy, este menţionat şi un vas similar, care însă provine din aşezarea de epoca bronzului târziu. Acest tip de vas este larg răspândit în cultura câmpurilor de urne, fiind descoperite chiar foarte multe exemplare în necropola de la Budapest -Békásmegyer16. Aceste morminte au fost datate în Ha. A2-Ha. B2/B3, fiind încadrate în culturile Gâva şi Kyjatice77. încadrarea culturală şi cronologică a necropolei de la Curtuiuşeni-Egetohegy Necropola celtică de la Curtuiuşeni-Egetohegy aparţine epocii LaTene, ritul şi ritualul de înmormântare seamănă mult cu cimitirul vecin (3-4 km) de la Pişcolt-Nisipărie. Inventarul funerar aproape în totalitate are analogii din necropola celtică din vecinătate. Chiar dacă apar în această necropolă câteva vase lucrate cu mâna M.7, fig. 6/3; M.8, fig. 7/2; M.17, fig. 13/M.478-toate sunt căni şi ceşti, vase folosite pentru băut, ele nu schimbă caracterul etnic şi cultural al necropolei. Folosind cronologia internă a necropolei de la Pişcolt, mormintele care au inventar funerar, podoabe vestimentare şi arme, care pot fi înseriate (fig.), necropola de la Curtuiuşeni, se încadrează în fazele III şi IV ale necropolei de la Pişcolt79, şi se poate data în LT B2b şi CI a adică în sec. III-II a. Chr. Comparând cu necropola de la Pişcolt-Nisipărie, unde constatăm că nu avem centuri din bronz de tip „ungar” şi nici morminte cu brăţări de sticlă, am putea presupune că această necropolă se încheie puţin mai târziu ca cea de la Pişcolt. Trebuie să ţinem cont că necropolele de la Curtuiuşeni-EgftVAg)', Ciumeşti l-Moara şi Sanislău-Lutărie au fost mult deranjate, din această cauză presupunerea noastră rămâne o ipoteză de lucru privind problematica sfârşitului necropolelor celtice din NV Transilvaniei. în apropiere de necropola Egetőhegy, pe terasa pârâului Malom-folyás (azi canalizat), din grădinile străzii Mester au fost culese fragmente ceramice specific celtice, iar într-un şanţ de scurgere au fost observate şi complexe din epoca LaTene. Ca de obicei, aşezarea celtică contemporană cu necropola se întindea în zona de câmpie, unde se află un sol argilos (loess), prielnic pentru locuinţele adâncite în pământ, specifice pentru aşezările mici nefortificate de tip „vicus” ale celţilor colonizaţi în nord-vestul Transilvaniei. în încheierea observaţiilor noastre privind publicarea necropolei celtice de către tânărul arheolog Emilian Teleagă, dorim totuşi să menţionăm un lucru: datorită faptului că am avut relaţii foarte bune, prietenoase cu regretatul nostru coleg Nicolae Chidioşan80, am urmărit atent, după posibilităţile mele, descoperirile de la Curtuiuşeni-Egetohegy. Cu regret, în memoria colegului şi prietenului meu Nicolae Chidioşan, din motive obiective n-am reuşit să prelucrez aceste descoperiri. Pentru justificare vom publica Contribuţii la necropola celtică de la Curtuiuşeni (Erkörtvélyes)-Egetőhegy, jud. Bihor 72 Németi 1988, p. 87-111, fig. 12. 73 Németi 2010, p. 181-215; Németi 2009, p. 267-277; Németi 2011 sub tipar. 74 Szabó-Czajlik 2007. 75 Németi 2011 sub tipar. 76 Kalicz-Schreiber 2010, tip. IX-Tipentafeln nr. 11. 77 Kalicz-Schreiber 2010, p. 323. 78 Teleaga 2008. 79 Németi 1993, fig 8. 80 Németi 2003,15-16. 109
