Virag, Cristian (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria arheologie 27/1. (2011)
János Németi: Contribuţii la necropola celtică de la Curtuiuşeni (Érkörtvélyes) - Égetőhegy, jud. Bihor
János Németi fibulei de tip Al 7 a permis încadrarea mormântului M. 699 de la Ludas-Varjúdűlő, în orizontul 6 pentru necropola de la Manching59. Acest tip de fibulă apare la Bújna ca tipul H3-A şi este încadrat în LT. Clc60. In necropola de la Pişcolt-Nisipărie, centurile şi cataramele din fier au fost încadrate în tipul El, E3, E4 şi E5. Centurile din fier şi cataramele sau limbile de curea în formă de suliţă încrustate cu două butoane de bronz, ornamentate în stil plastic, sau tipul E5 centură lucrată din verigi în formă de opturi-Eisenketten aus Achterliedern sau tipul E6, centură de fier lucrată din segmente duble lucrate din sârmă răsucită şi terminată într-un cârlig, care imită un bot de animal-M.57 Pişcolt61 în general apar în LT mijlociu-LT CI. Centurile de tip E7 n-au fost găsite în mormintele de la Pişcolt-Nisipărie, ele sunt lucrate din lanţ de bronz cu inele de bronz şi cataramă în formă de cap de animal. Asemenea artefacte la Curtuiuşeni-Egetohegy provin din mormântul publicat de Roska în 1942, 1944, fig. 15/3 = EF PI. 14/6-7 (Teleagă) şi M.5/1968, PI. 4/5. lla,b,c,d. Acest tip de centură a fost reconstituit în desen de E. Teleagă, fig.l2-Giirtelkette, fiind şi catalogul întocmit al descoperirilor62, reconstituire care ni se pare cam forţată, fiindcă în descoperirile celtice din NV Transilvaniei şi din Câmpia Tisei, sub această formă reconstituită, nu apare între descoperirile celtice. In schimb lanţul de centură cu inele de bronz asociat cu o brăţară de sticlă arsă şi deformată a fost descoperit în M. 28 de la Ciumeşti (Zirra 1967, fig. ll/II-III) şi alte fragmente au apărut în M.6 (fig. 34/M.6.11), ambele provenind din morminte de incineraţie în groapă datate în LT. CI. Centura din bronz terminată în cârlig în formă de cap de animal este considerată ca tipul „ungar” (ungarische Typ) numită de Stanczik şi Vadai63. Noi credem că acest tip de centură de la Curtuiuşeni-tip E7 (Németi) se încadrează mai degrabă în tipul de centură „ungar” împreună cu centura descoperită la Fântâneie-hivada, care a fost asociată cu verigi de gleznă cu patru semiove şi mărgele de sticlă „cu ochi de păun” şi cu o mărgea mare cu mască umană64 sau cu cel de la Teleşti65. Arme şi zăbale în necropola de la Curtuiuşeni-Egetőhegy a fost descoperit un singur mormânt de luptător: M14=M din 198066 cu spada asociată cu lanţ de spadă din fier şi trei rozete decorative pentru scut şi un cui din fier67. Datorită faptului că din acest mormânt lipsesc fibulele şi brăţările, încadrarea cronologică a mormântului se poate stabili pe baza spadelor similare descoperite la Pişcolt-Nisipărie M.164, M.17368 fiind încadrate în faza a Il-a a necropolei, respectiv LT B2.a. Această spadă se încadrează în tipul Ha tv a n b o ld og- 5 г li vas şi este datată în La Тёпе В.2. în necropola de la Curtuiuşeni, zăbale au fost descoperite în M15=M1/1967-Nánási şi în M/1942, publicat de M. Roska în 194469. Acest tip de zăbală foarte simplă, numită „zăbală celtică”, este larg răspândit şi a fost prelucrat de către V. Zirra70 şi de J. Németi şi E. Lakó71, fiind datat cu precădere în LT. B2b, şiLT. CI a. Ceramica în cazul mai fericit, când necropolele sau mormintele celtice au fost cercetate de specialişti, atunci din fiecare complex funerar au fost înregistrate toate vasele de ofrandă indiferent de starea lor de conservare. Trebuie să menţionăm că vasele de ofrandă de factură celtică aşezate în morminte, în unele cazuri au fost găsite în stare fragmentară, sau din cauza umidităţii excesive, datorită compoziţiei nisipului, care conţinea oxizi de fier (limonit), erau complet măcinate fără posibilitatea de a fi salvate, adică ridicate din complexele funerare. în schimb dacă mormintele celtice a fost descoperite incidental, vasele de ofrandă au fost pierdute într-un procentaj destul de mare. în necropola de la Curtuiuşeni-Egetohegy, după E. Teleagă, din 17 morminte, a fost salvate 41 de vase (mai precis 46): 19 vase înalte; 17 vase late, 7 ceşti şi căni, un vas de tip cizmă, un vas tip lampă şi o strachină. Autorul menţionează că numărul vaselor aşezate în complexe funerare este strâns legat de ritul funerar al mormintelor. Menţionăm că, pe baza descoperirilor de la Pişcolt-Nisipărie între ritul funerar şi numărul vaselor de ofrandă n-am putut stabili nici o legătură, mai precis mormintele din prima fază a necropolei au avut în unele cazuri, până la 10 vase, iar în faza a Ill-а şi a IV-a a necropolei au fost aşezate constant 3-4 vase de ofrandă, indiferent de ritul lor de înmormântare. Numai în unele cazuri, în mormintele care au avut inventar funerar foarte sărac sau defunctul a fost înmormântat fără inventar funerar metalic, au fost găsite un singur vas sau n-au fost depuse deloc vase de ofrandă. De la bun început, dorim să menţionăm că tipologia vaselor de ofrandă stabilită de E. Teleagă şi evoluţia anumitor tipuri de vase nu prea 55 Gebhard 1989, p. 82, fig. 15. 60 Bújna 2003, p. 39-108, fig 25; fig 63. 61 Németi 1992, p. 106-107 fig 9/5. “ Teleagă 2008, p. 111. 63 Stanczik-Vadai 1971 fig. 1 /1 a; fig 3/11, 29b; fig 4/la,b,c,d şi catalogul descoperirilor 17-21, fig. 8. 64 Crişan 1975, p. 41-50; Vaida 2004, p. 29-50. 65 Rustoiu 2008, fig. 5/1-13; fig. 6-harta de răspândire a centurilor de tip ungar; Rustoiu 2004-2005, fig. 1/1-5; 6-13; fig. 3-harta de răspândire. “ Teleagă 2008 PI. 10; Pl.16/9-10. 67 Chidioşan-Săşianu fig.l; 2a,b; fig. 3/1-3, 4. 68 Németi 1989, p. 91, fig. 13/16; Németi 1993 fig. 6/1, la; fig. 7/50. 69 Roska 1944, fig. 14/1,7. 70 Zirra 1971, fig. 3/4; Zirra 1974 fig. 5/1-10; fig. %. 71 Németi-Lakó 1993, p. 77-90, fig. 6/1-4; Rustoiu 2008, 216-catalog, fig. 9. harta de răspândire din Transilvania. 108
