Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Paula Virág cazurile în care bărbatul era mai mare decât femeia, excepţie făcând situaţiile amintite mai sus. Din analiza datelor oferite de registrele parohiale romano-catolice de stare civilă, constatăm că în momentul întemeierii familiei, fetele aveau 20-22 de ani, dar existau şi cazuri în care ele aveau vârste cuprinse între 14-15 ani. Potrivit tradiţiei, vârsta cea mai indicată pentru încheierea unei căsătorii, pentru fete, este încadrată între 18-19 ani, în timp ce, pentru băieţi era recomandat să se căsătorească între 25-27 de ani, deci, după ce au încheiat serviciul militar şi aveau o gospodărie proprie. Şi în cadrul populaţiei de confesiune romano-catolică, au existat cazuri în care soţia era mai învârstă decât soţul, fapt care ne duce la concluzia că şi în cazul şvabilor sau al maghiarilor existau căsătorii aranjate pe raţiuni economice de către părinţi, sau de către viitorii soţi3. Dacă analizăm vârsta celor căsătoriţi, constatăm că erau respectate principiile sugerate prin intermediul legilor. Ştim că decretul gubemial din 20 octombrie 1843 a stabilit ca vârste limite 18 ani pentru băieţi şi 14 ani la fete. Apoi legea austriacă sugera că vârsta optimă pentru băieţi este de 18 ani, iar pentru fete este de 16 ani. Legea din 1858 a interzis căsătoria bărbaţilor înainte de împlinirea a 22 de ani4. Excepţii de la aceste prevederi puteau fi doar cele au erau aprobate atât de autorităţile ecleziastice, cât şi de cele civile. Concluziile care pot fi stabilite de pe urma analizei registrelor parohiale pot coincide cu cele rezultate din studiul tabelelor de mai jos, tabele care conţin date despre vârsta căsătoriei, date strânse de autorităţile maghiare pentru întreg comitatul Satu Mare. Astfel, observăm că cel mai mare număr de tineri bărbaţi s-a căsătorit la o vârstă cuprinsă între 24-24 de ani, urmaţi apoi de cei cu vârsta între 25-29 de ani. Cei care s-au căsătorit în perioada când aveau mai puţin de 20 de ani sunt în număr foarte mic. Aceasta se explică şi prin faptul că legislaţia civilă şi cea bisericească prevedeau, pentru bărbaţi, ca vârstă minimă de căsătorie pe cea de 22 de ani. Abaterile care existau de la aceste prevederi s-au putut realiza prin obţinerea de dispense prin care se solicita forurilor civile, militare şi bisericeşti permisiunea de a întemeia o familie. Cei căsătoriţi la vârste mai mari de 60 de ani sunt cel puţin la a doua căsătorie, foarte rar un bărbat rămânând neînsurat până la această vârstă. Tabel nr. /-Vârsta mirilor din comitatul Satu Mare* Mai tineri de 20 de ani între 20- 24 ani între 25- 29 ani între 30- 39 ani între 40- 49 ani între 50- 59 ani Mai vârstnici de 60 de ani 1901 26 1.128 1.029 408 199 93 61 1902 19 1.117 1.080 371 178 85 29 1903 20 801 1.48 373 174 91 47 1904 28 1.177 1.154 384 198 84 45 1905 24 1.022 1.147 377 207 83 46 1909 32 1.559 1.137 383 167 97 40 1910 37 1.443 1.092 339 176 107 39 1911 42 1.720 1.229 335 183 114 46 1912 52 1.410 1.060 344 163 105 40 *Sursa: Magyar Statisztikai Évkönyv, Budapest, 1902, 1903, 1904, 1905, 1906, 1910, 1911, 1912, 1913 3 Arhiva Diecezei Romano - Catolice de Satu Mare, Colecţia registre parohiale. 4 Kolumbán Zsuzsanna, Evoluţia familiei reformate în secolul XIX, în Traian Rotariu, Sorina Paula Bolovan, Populaţia României. Trecut, prezent, viitor. Cluj Napoca, 2006, p. 186. 82
