Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, populaţia comitatului Satu Mare s-a confruntat cu fenomene limită: război, invazie străină, răscoale ţărăneşti, epidemii şi catastrofe naturale. în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea şi începutul celui de-al XVIII-lea, comitatul Satu Mare a fost cuprins de flăcările conflictului dintre Habsburgi şi nobilimea maghiară. Răzvrătirile împotriva regimului austriac au început în Ungaria încă înainte de asediul Vienei (1683). Lupta începută sub conducerea lui Emeric Thököly a luat forme populare. S-au format două tabere: a "curaţilor" - numire tradiţională pentru răzvrătiţi în general, derivând de la cruciaţii lui Doja - şi cea a "lobonţilor" - susţinătorii noului regim1. în cadrul acestor evenimente, în 1683, căpitanul Petnehăzi surprinde şi ocupă cu curaţii lui cetatea Satu Mare1 2. în 1703, răscoala izbucneşte din nou, de data aceasta sub steagurile de luptă ale lui Francisc Rákóczi al Il-lea, el continuând lupta lui Emeric Thököly. Ţinta sa a fost eliberarea Ungariei. în proclamaţia sa, Rákóczi chema la arme împotriva stăpânirii habsburgice, pe toţi, pe nobili dar şi pe nenobili, promiţând tuturor celor care vor lua armele scutiri de dări şi de slujbe iobăgeşti. Francisc Rákóczi era unul dintre cei mai mari latifundiari din răsăritul Europei, având domenii de circa 120 kmp3. Totuşi, ostilitatea faţă de Habsburgi era atât de generală, încât el a putut strânge pentru moment în tabăra sa, oameni de toate neamurile şi din toate clasele sociale: unguri, ruteni, români şi alţii, iobăgime, oameni liberi, orăşenime, nobilime de rând şi chiar marea nobilime, acţiunea lărgindu-se la un mare război de eliberare de sub stăpânirea habsburgică. Răscoala a fost favorizată de o conjunctură externă prielnică. Datorită războiului de succesiune din Spania şi a războiului nordic, armatele imperiale au fost deplasate spre vest. în Ungaria rămăsese doar strictul necesar pentru paza cetăţilor4. împăratul Leopold I îi cere lui Károlyi Sándor să înăbuşe răscoala. Acesta era comite al Sătmarului. în această calitate organizează nobilimea din comitatul Satu Mare, îi atacă şi-i înfrânge pe răsculaţi la Dolha, în Maramureş, capturându-le din steaguri. Cu acestea se duce la Viena pentru a prezenta gravitatea situaţiei. La 28 iunie 1703 este citită, în cadrul unui consiliu la Satu Mare, scrisoarea regelui în care se cerea comitatului sprijin militar în înăbuşirea răscoalei. A fost ultima întâlnire înaintea stăpânirii curaţilor. Rákóczi a reuşit să forţeze trecerea Tisei la Tiszabecs în faţa trupelor comitatului, comandate de groful Csáky, deschizându-şi calea spre Sătmar. înspăimântată de represaliile ţărănimii, nobilimea a găsit scăpare prin înrolare în oastea curaţilor. însuşi Károlyi Sándor care a sperat să fie însărcinat cu o comandă superioară în înăbuşirea răscoalei, după cinci săptămâni de aşteptare la Kosice, vine şi jură credinţă lui Rákóczi. Károlyi Sándor va deveni mareşal-general în armata curaţilor. în aceasta, comitatul Satu Mare a fost bine reprezentat. Armata curaţilor era formată din regimente de 1000 de oameni, carabinieri, călăreţi şi pedeştri. în aceste regimente trupele sătmărene intră când ca unităţi independente, când amestecate cu a altor comitate şi formând companii întregi (de 100 de oameni). în trapele Ţara Oaşului în zbuciumul istoric de la cumpăna secolelor XVII-XVIII Ovidiu-Mihai Hoţea 1 Erich Zálner, Istoria Austriei, voi. I, Bucureşti, 1997, p. 305-322. " Samu Borovszky, f.a., Szatmár vármegye, Budapest, p. 482. 3 Samu Borovszky, f.a., Szatmár vármegye, Budapest, p. 491. 4 Istoria României, voi. III, Bucureşti, 1964, p. 232-251. Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXVI / II, 2010
