Virag, Paula (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 26/2. (2010)
A. Istorie
Czikker András Tot în anul 1975 se termină extinderea Staţiei 110/6 kV Satu Mare 2. Cu această ocazie a fost mărită sala de conexiune de 6 kV şi a mai fost montat încă un transformator de putere de 25 MVA, de 110/6 kV. După terminarea lucrărilor de construcţii montaj şi recepţia lucrărilor, instalaţiile noi au fost puse în funcţiune în luna septembrie. La data de 30 octombrie 1976 a fost P1F Staţia 110/20 kV Tăşnad cu o unitate de transformator de forţă de 16 MVA. Staţia a fost racordată la SEN printr-o LEA 110 kV dublu circuit de 8,5 km, intercalat în LEA 110 kV Cărei - Sărmăşag. Astfel, denumirea acestei linie se schimbă în LEA 110 kV Cărei - Tăşnad, respectiv LEA 110 kV Tăşnad - Şărmăşag. Prin intrarea în funcţiune al acestui obiectiv electroenergetic a crescut siguranţa de funcţionare a reţelelor de distribuţie în zonă. La data de 25. 09.1977 a fost pusă în funcţiune Staţia 400 kV Roşiori interconectată la linia LEA- 400 kV Iemut - Mucacevo, care este cel mai important nod al SEN din această parte a ţării. Se pune în funcţiune autotransformatorul de 400/220 kV. Această staţie era dată în exploatare şi întreţinere la SIT Baia Mare. Denumirea liniei 400 kV se schimbă în Iernut - Roşiori şi Roşiori - Mukacevo. în 1977 se pune în funcţiune LEA 400 kV Roşiori - Oradea Sud, având lungime de 132 km. Iniţial funcţionează la tensiunea 220 kV. Recepţia pe teren înaintea PIF a durat peste trei luni de zile la care a participat şi o echipă al PLIT Cărei. Această linie de pe teritoriul judeţului Bihor a fost dată în gestiunea, exploatarea şi întreţinerea PLIT Cărei. Astfel, s-a prelungit raza de activitate a PLIT Cărei cu peste 100 km., până la Staţia Oradea Sud. Această situaţia a persistat până în anul 1985 când porţiunea de linie aflată pe teritoriului judeţului Bihor a fost predată în gestiunea la CIT- Oradea. Existenţa în judeţ a unui nod important al SEN ca Staţia Roşiori şi alte dezvoltări au rezolvat reglajul tensiunii în partea aceasta a sistemului, deci autotransformatorul de 1 10/110 kV, 100 MVA, care a fost montat în Staţia Cărei îşi pierde rolul, şi a fost retras definitiv din exploatare. în 1978 în instalaţiile SEN din judeţ (în staţiile Cărei 1 şi Satu Mare 2), prima dată se pune în funcţiune baterii de condensatoare de MT pentru producerea energiei electrice reactive. Datorită acestor instalaţii a scăzut cantitatea de energie reactivă transportată din SEN cu efect direct de reducere a consumului propriu tehnologic a energiei (a pierderilor). Ulterior asemenea instalaţii au fost montate şi PIF în staţiile: Negreşti Oaş, Carpaţi, Tăşnad, Satu Mare 1, Cărei Unio. Puterea totală a instalaţiilor de producere a energiei reactivă nu a depăşit 10000 kVAr. Se poate aminti de un eveniment în premieră la nivelul ţării, cu efect asupra gospodăririi energiei electrice. La data de 19.05.1979, se trece pentru prima dată „la ora de vară”, în scopul economisirii energiei electrice. Până la prima duminică a lunii septembrie ceasul se comută cu o oră înainte. Datorită creşterii consumului de energie electrică în Cărei şi în zona apropriată a fost necesară construirea unei a doua staţii electrice. Aceasta o fost amplasată în zona industrială, în partea de Nord, lângă o secţie al întreprinderii Unió Satu Mare şi a primit denumirea de Staţia 110/20 kV Cărei Unio. Staţia a fost pusă în funcţiune la data de 31 iulie 1979. în prima fază a avut un transformator de putere de 16 MVA. Consumatorii industriali din zonă, precum şi liniile de electrificare rurale au fost alimentate la tensiunea de 20 kV. Staţia Cărei Unio este alimentată de pe barele 1 10 kV al Staţiei Cărei printr-o LEA 110 kV dublu circuit de lungime 5 km, construită în acest scop. Linia a fost pusă în funcţiune la aceiaşi dată cu staţia. în această de prima fază un circuit al liniei a funcţionat la 110 kV iar al doilea circuit a fost legat în sistemul de 20 kV al staţiilor constituind rezervă în cazul scoaterii din funcţiune a transformatorului din Staţia Unio. 132
