Sike, Tamás (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale şi medicale 10-11. (2009-2010)

Gavril Negrean: Studiul sistematic şi corologic al genului melampsorella din Romănia

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele Naturii \io\. X-XI (2009-2010)

ciupercă - plantă-gazdă, 8 + 1=9 gazde sunt noi pentru mycobiota României: Cerastium cerastoides, C. fontanum vulgare, C. sylvaticum, Moebringia trinervia, Myosoton aquaticum, S te liana holostea, S. longifolia, V. uliginosa (M. caryophyllaceaerutri) şi Symphytum officinale L. subsp. uliginosum (,Melampsora symphyti), ele nefiind indicate în monografia lui Traian Săvulescu (Săvulescu 1953). In ce priveşte coronimele, jumătate sunt indicate de noi, acoperind aproape întreaga tară. Altitudinile la care au fost colectate materialele, variază de la circa 1000 m pe brad, până la circa 400 m, acoperind în general aria de răspândire a bradului (pentru A4, caryophyllacearum), cu totul excepţional apare la 1600 m în Munţii Piule şi circa 1220 m pentru Stellaria nemorum. In mod cu totul curios, ciuperca apare şi la şes (la Călugăreni, circa 50 m, pe Stellaria graminea). Materialele cu Melampsorella symphyti au fost colectate între 80 şi 1400 m.

Probleme de sozologie. Câteva plante periclitate sau rare sunt parazitate de această rugină. Astfel, Stellaria longifolia Muhi. ex Willd. se află pe lista Roşie a plantelor superioare din România (Oltean, Negrean & al. 1994). Alte câteva specii, mai ales de mlaştini, sunt destul de rare la noi, aşa sunt: Stellaria uliginosa Murray şi Symphytum officinale L. subsp. uliginosum (A. Kerner) Nyman. In ce priveşte bradul (Abies alba), plantă ocrotită la nivel european, aceasta este mult parazitată de ciupercă, aductându-i prejudicii

importante. Nici una nu se află în Cartea Roşie a plantelor vasculare din România (Dihoru & Negrean 2009).

Lista speciilor se face în ordine alfabetică pentru ciuperci şi gazde.

Coronimele sunt listate de la N la S şi de la stânga la dreapta (cf. Flora României 1-13).

Melampsorella caryophyllacearum (DC.) J. Schrot.

Caeoma caryophyllacearum Link in Willd., Sp. pi. 6(2]: 26. 1825 (ii]. - Undo

caryophyllacearum DC., 2: 85. 1805. -Melampsorella caryophyllacearum (DC.) J. Schrot. Hedmigia 13: 85. 1874.

Uredo pustulata Pers. ß cerastii Pers., Syn. meth. fung. (Göttingen) 1: 219. 1801 (i). Melampsorella cerastii (“Pers.”] G. Winter*, Hedwigia 19: 56. 1880. Melampsora cerastii (“Pers.”] Winter in Rabenh., Kryptog.-fl Deutsch!. 1(1]: 242. 1881. Aecidium elatinum “Alb. & Schw.”, Consp. fung. nisk. 121. 1805 (i], Melampsorella elatina (“Alb. & Schw.”] Arth., N. Am. Flora 7: 111. 1907.

Peridermium elatinum Kunze & J. C. Schmidt, Deutsch! Schwämme, 6: 4, no. 141. 1817T.

0, I pe Abies spp., Picea spp. Finns spp.; II, III pe plante din fam. Caryophyllaceae. La noi pe:

Abies alba Miller (A. pecdnata DC.) -Fără localizare România (Iacobescu 1910].

“... foarte comună în brădetele din tara?

noastră” (Georgescu & Petrescu 1957). AB: Roşia Montană S, 46°18'00"N, 23°08'20"E, alt. 1000 m, 16 VII 1997, G. Negrean [BUCM 135.237]. Detunata (Moesz 1941: 136; Săvulescu 1953: 371*). Munţii Trăscău, Valea Feneşului, VI-VIII, 1961-1963 [CL] (Crişan & Hodişan 1964: 82). HR: Lacul Roşu (Ghilcoş), 2 VII 1935 [BUCM 8593] (Săvulescu & Săvulescu O. 1941*; Săvulescu 1953: 371*). CV: Ocolul Silvic Sânmartin, 12 VII 1963, M. Petrescu [BUCM 102.799], BV: Comuna Noua, brad, XII 1951, leg. V. Gaşmet (Gaşmet 1952: 38). Muntele Postăvarul (Eliade

1963), 18 V 1959, E. Eliade [BUC] (Eliade 1960). Poiana-Braşov, 28 VI 1937, T.

8