Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

A. Istorie

Aspecte privind evoluţia învăţământului Pedagogic în Satu Mare (1779-1940)

loan Viman

Pacea de la Satu Mare (1711) consfinţeşte instaurarea dominaţiei Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei, prin înfrângerea rezistenţei nobilimii maghiare. Noua administraţie a fost interesată de creşterea rentabilităţii şi progresului economic şi social din provinciile anexate. Vor fi luate măsuri importante care vor determina modernizarea noilor provincii şi un progres social şi economic evident. Biserica romano-catolică este instituţia religioasă prin intermediul căreia administraţia habsburgică îşi va impune dominaţia şi măsurile modernizatoare. Printre acestea, învăţământul va fi considerat o pârghie importantă în promovarea ideilor iluministe.

Curtea de la Viena consideră necesară şi impune bisericii susţinerea unor şcoli elementare în fiecare localitate, pe lângă fiecare biserică. Se impune aşadar crearea unui sistem de formare a cadrelor didactice, în special a învăţătorilor. începutul modernizării învăţământului în Imperiul Habsburgic, având la bază o lege proprie, îl reprezintă Decretul Măriei Tereza din 1777 (Ratio Educationes), modernizarea fiind continuată şi desăvârşită de fiul ei Iosif al II-lea. Conform prevederilor acestuia se înfiinţează regiuni educative, având în centru oraşe mai importante din punct de vedere cultural, economic şi administrativ. Părţile sătmărene vor aparţine de centrul Cărei, unde în anul 1779 se înfiinţează prima şcoală normală, având în primul an 230 de cursanţi1. Şcoala careiană este contemporană cu şcoala „normală” din Năsăud (1770) şi „cursurile de pregătire dăscălească” din Caransebeş, Oradea, Timişoara (1779)1 2 *. Decretul impune confesiunilor să-şi trimită învăţătorii la perfecţionare, pentru însuşirea metodelor moderne de predare elaborate de Ignaz Felbinger.

în Şcoala normală din Cărei, învăţământul se desfăşura în limba latină, dar cunoştinţele metodice şi practica pedagogică se făceau în limbile de predare ale şcolilor primare existente în regiune: germană, maghiară, română şi ruteană, conform unor surse documentare .

în anul 1794, în comitatul Satu Mare funcţionau 50 de şcoli greco-catolice la care predau în cea mai mare parte învăţători pregătiţi la Cărei4 5 6 *. în satul Unimăt s-a păstrat registrul de inspecţii şcolare a protopopului Grigore Popdan, care înşiră învăţătorii români absolvenţi ai şcolii normale de la Cărei din anul 1829: Cavaşi loan (Acâş), Chiş Mihai (Mihăieni), Sabău Constantin, Hodaş loan (Săcăşeni), Suciu Vasile (Supuru de Jos). în această şcoală s-au format şi revoluţionarii paşoptişti loan Buteanu şi Simion Bămuţiu.

în secolul al XIX-lea se face simţită cerinţa din ce în ce mai accentuată privind organizarea unui sistem de pregătire mai eficient şi mai modern a învăţătorilor. în locul metodei scolastice se introduce o metodologie de predare activă, bazată pe înţelegerea logică şi nu pe însuşirea mecanică a conţinuturilor1’. Datorită faptului că toate şcolile erau confesionale, statul nu putea interveni direct în acest sistem, numai prin impunerea unor cerinţe ştiinţifice mai ridicate. Astfel, în 1855 Ministerul Imperial al Cultelor, prin decret, obligă învăţătorii în exerciţiu ca în termen de trei ani să obţină diploma unei şcoli pedagogice.

în Satu Mare Episcopia romano-catolică înfiinţează şcoli pedagogice de băieţi şi de fete în anul 18578. Şcoala Pedagogică Catolică Regală (Szatmári Katolikus Királyi Tanítóképző) continuă activitatea începută de Şcoala Normală mutată din Cărei la Satu Mare în 18479. Şcoala a funcţionat

1 Gyöngyi Asztalos, Nagykároly rendezett tanácsi város, 1888, p. 200;

2 cf. V. Păcală, învăţământul normal în Transilvania în: Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, 1918-1928, Bucureşti, 1929, p. 1038-1039;

1 Gyöngyi Asztalos, op.cit., 1888, p. 200;

4 Aurel Socolan, Lucia Mureşan, Liceul,,Mihai Eminescu" Satu Mare. Monografie 1634-1994, Oradea, Tipografia de Vest, 1994, p. 60;

5 György Beke, Regi erdélyi iskolák, Budapesta, 1989, p. 75;

6 István Mészáros, Népoktatásunk, 1777-1830, p. 28;

1 A magyar neveléstörténet, voi. II, Budapesta, 1993, p. 107;

8 Arhivele Naţionale, DJSM, Fondul ecleziastic, dosar 1, fila 2;

9 László Bura, Tanítóképzés Szatmáron. în „Friss Újság”, 28 mai, 1993;

Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008