Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Bura László Indexele alfabetice le-am făcut separat pentru fiecare şcoală, le-am contopit doar formele care se deosebesc prin ortografia lor. 2. întrucât în Transilvania nu era cunoscută forma de învăţământ de liceu, în cele din urmă prezentăm scurt această unitate şcolară care a funcţionat în Sătmar în prima jumătate a secolul al 19-lea. Liceul Episcopal Romano Catolic de Satu Mare a fost înfiinţat în anul 1804 după crearea episcopiei romano catolice de Satu Mare şi a funcţionat până în anul 1852, data când ca urmare a reformei de învăţământ austriece (numită Organisations Entwurf) au luat naştere şcolile medii, adică gimnaziile de opt ani. în primul rând este necesar ca să stabilim locul liceului episcopal în sistemul de învăţământ al epocii respective. La data înfiinţării liceul episcopal a fost şcoală particulară susţinută de episcopia romano catolică, dar pe parcurs a devenit un liceu public, care a avut dreptul de a emite certificate valabile care au îndreptăţit absolvenţii liceului să se înscrie la universităţi. Mai târziu şi salariile profesorilor au fost suportate din veniturile fiscale ale statului. însemnătatea unităţii şcolare se remarcă şi din faptul că în Regatul Maghiar de atunci acest liceu a fost - după liceele din Eger, Szeged şi Nagyszombat - al patrulea liceu public recunoscut de autorităţile de stat. Liceul episcopal a şcolarizat elevii absolvenţi ai gimnaziului, care la vremea respectivă era de şase clase. Studiile liceale au servit elevilor seminarişti la continuarea studiilor teologice, celorlalţi la continuarea studiilor juridice, medicale, sau tehnice. Profesorii liceului în parte erau absolvenţi ai ştiinţelor filosofice, mai mulţi aveau titlu de doctor în filosofie, unii aveau pregătire juridică, alţii au fost profesori de teologie. Caracterizările anuale ale profesorilor atestă că un criteriu de bază în alegerea lor era cunoaşterea de limbi, am constatat că în afara limbii latine fiecare profesor cunoştea cel puţin trei limbi, şi anume limba maghiară, germană, slavă (probabil ruteana sau slovaca), unul cunoştea limba armeană, iar ca a patra limbă unii cunoşteau limba română sau franceză. Profesorii liceului au fost specializaţi în general pentru predarea de două (mai rar trei) obiecte de studiu. Documentele şcolare ne arată materialele predate în liceu: în fiecare semestru se studia câte un obiect de ştiinţă umanistă, logică sau etică, psihologie sau filosofie, istoria filosofiei, deasemenea religie; au învăţat istorie (istoria religiei şi a culturii, cezarologie, istorie pragmatică); pe lângă acestea se studiau mai multe obiecte reale şi tehnice: matematică (algebră, geometrie practică), matematică aplicată, fizică, cunoştinţe agrare şi ştiinţele naturii, hidrotehnică, construcţie civică, arhitectură. Limba şi literatura maghiară s-a studiat separat, elevii care aveau limba maternă maghiară au studiat şi au prelucrat opere literare, iar elevii de alte limbi materne (dacă se pregăteau pentru cariera de funcţionar public) au studiat limba maghiară. Cunoaştem concret manualele liceale folosite în anul 1828, (le înşirăm fără numele autorilor): Oeconomia ruralis; Algebra és Geometria, Physica; História naturális; História universalis; Doctrina Religionis. Tot în acest liceu mai multe obiecte au fost predate de profesori în baza cursurilor întocmite de ei: Mathesis applicata; Architectura civilis, Hydrotechnica, Geometria practica; História pragmatica; Logica, psichologia, empirica, metaphisica, ethica, philosophia. în afara manualelor şi cursurilor (notiţe) profesorilor, elevii au folosit biblioteca valoroasă a liceului (acuma omit s-o prezint în mod detailat), menţionez doar că predarea istoriei a inclus şi geografia, dovedit prin faptul că volumul al 5-lea al operei Rudimenta istorica (folosit la liceu) avea titlul: Rudimenta geographica. Elevii care se pregăteau pentru cariera bisericească respectiv pentru continuarea studiilor teologice, în vederea aprofundării cunoştinţelor lor au avut la dispoziţie multe opere filosofice, operele autorilor catolici dar şi protestanţi. Biblioteca a avut deasemenea cărţi şi dicţionare necesare la învăţarea limbilor antice (latină, greacă), respectiv limba (contemporană) italiană. O sursă bibliografică afirmă că liceul în cursul celor cinci decenii a şcolarizat un număr de 5435 elevi. Datorită faptului că o parte considerabilă a arhivei liceului s-a distrus în cursul războaielor mondiale, respectiv în era comunistă, am reuşit să reconstitui doar un număr de 3811 elevi, dintre care am stabilit numele, originea socială şi etnică a unui număr de 1964 de elevi. Majoritatea lor (70%) 38
