Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Kereskényi Sándor converteşte la moderate idei laburiste. După inevitabila despărţire, continuă să păstreze legătura, comunică prin intermediul copiilor, fiecare căutând să-şi impună punctul de vedere: June este convinsă că lumea poate fi salvată prin spirit, în timp ce Bemard nu conteneşte în a elogia strategii raţionale. Pentru a rezuma întâmplarea şi a o analiza în toate nuanţele ei, McEwan introduce un al treilea personaj; Jeremy, proprietarul unei edituri şi soţul uneia dintre fiicele cuplului. Rămas orfan la doar opt ani, acesta îşi petrece mare parte a adolescenţei şi anii de început ai maturităţii căutându-şi părinţisurogat în mamele şi taţii prietenilor, iar atunci când îi identifică în socrii săi, vrea să descrie semnificaţia experienţei acestora într-un eseu biografic. Prin căutarea lui Jeremy - care constituie nucleul romanului - McEwan analizează principalele evenimente în Europa, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ajungând la căderea regimurilor comuniste şi a Zidului Berlinului, într-un joc de oglinzi între public şi privat, care aminteşte de Graham Greene. De la Conrad pare, în schimb, să derive tehnica de a da forţă simbolică povestirii printr-o întruchipare a răului, reprezentată aici de doi câini negri, care-i taie calea lu June, în timpul unei călătorii în Provence, în 1946. „Păreau nişte animale mitologice. Apriţia lor neaşteptată, neobişnuitul lor, sugera ideea unui mesaj fără cuvinte, pe care doar ea îl putea descifra”, scrie McEwan. Şi, de fapt, femeia leagă imediat cele două animale uriaşe de un „negativ”, care găseşte calea lumii folosindu-se de o raţionalitate „rece, abstractă, arogantă”, ca aceea a soţului ei. Pentru a scăpa, June se refugiază într-un misticism puţin abstract, în timp ce Bernard, temperament pragmatic, refuză orice întâlnire cu supranaturalul şi nu încetează să caute răspunsuri politice pentru neînţelegerile la care este martor. Şi el, oricum, este constrâns să se confrunte cu „câinii negri”. Se întâmplă într-un Berlin ce sărbătoreşte căderea Zidului, unde se duce însoţit de Jeremy, pentru a asista la sfârşitul utopiei comuniste. In apropiere de Checkpoint Charlie (numele de cod al punctului de control dintre Berlin de vest şi Berlinul de est), Bernard intervine în apărarea unui turc agresat de un grup de skinheads şi este, la rândul său, bătut de tinerii huligani. Fiecare perioadă, lasă să se înţeleagă McEwan, are animalele sale feroce. Dacă cele ale lui June erau animale lăsate în Franţa de Gestapo, în perioada contemporană ameninţarea are trăsăturile grupurilor xenofobe, ale celor violenţi care îşi menifestă faţă de cei slabi frustrările lor. In Amsterdam (1998), scriitorul rezumă, prin câteva destine reprezentative, numeroasele contradicţii ale societăţii engleze contemporane, ale unei ţări care, potrivit aprecierii sale, ascunde sub un fard artificial un rău adânc. întâmplarea începe cu înmormântarea lui Molly, „critic gastronomic, intelectuală fină, fotograf, o femeie, pe care cei care au iubit-o nu o pot uita”, la care participă cei patru bărbaţi ai vieţii sale: Georg Lane, soţul ei, care, deşi a avut-o alături, i-a iertat întotdeauna infidelităţile şi trădările; Julian Garmony, ambiţios ministru de externe într-un guvern conservator, Vernon Halliday, directorul unui ziar de stânga şi în sfârşit, Clive Linely, un muzician căruia i-a fost încredinţată o „simfonie a mileniului”, care va fi, în mod solemn, dirijată la Amsterdam, cu puţin înainte de sfârşitul secolului. McEwan - trebuie precizat, acesta este contemporan cu eroii - clarifică, încă din primele pagini, ce anume uneşte, în chip profund, bizarul cvintet: Hrăniţi, în anii postbelici, cu lapte şi supă pasată oferite de stat, întreţinuţi apoi de prosperitatea timidă, inocentă a părinţilor, ajunseseră apoi la vârsta majoratului, cu o calificare în buzunar, noi perspective universitare, cărţi bune în ediţie economică; vârsta de aur a rock and rodului, a idealurilor la îndemâna tuturor. Când scara a început să cedeze, când statul a încetat să le mai stea alături ca o doică şi a devenit sever precum o institutoare, ei se puseseră deja la adăpost, erau destul de puternici pentru a se dedica diferitelor iniţiative, pentru a influenţa gusturile, opiniile, succesul. Dispariţia prematură a lui Molly îi determină pe Clive şi Vernon să facă un pact: dacă, în viitor, unul dintre ei îşi va da seama de deteriorarea psihică şi fizică a celuilalt, va trebui să-l ajute să moară, în acest timp, Vernon se vede pus în situaţia de a se confrunta cu propunerea soţului lui Molly de a-i oferi, în exclusivitate, câteva fotografii făcute de soţia defunctă lui Julian Garmony îmbrăcat în haine de femeie. Urmând să devină prim-ministru, reflectează Vernon, omul politic xenofob şi reacţionar este un pericol pentru întreaga ţară. De aceea, este cazul să publice aceste fotografii, care îi vor 282
