Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)

A. Istorie

Reforma religioasă din Transilvania în secolul al XVI-lea în dezbatere dietală. Confesiunea unitariană şi dieta de la Turda (6-13 ianuarie 1568)

Florin Bogdan, Simona-Loredana Bogdan

Reforma religioasă care a avut loc în secolul al XVI-lea a început prin mai multe încercări de a reforma biserica romano-catolică, însă, în urma divergenţelor apărute în cursul acestor încercări, această acţiune de reformare a bisericii s-a încheiat cu divizarea bisericii romano-catolice şi apariţia unor noi biserici, dintre care cele mai reprezentative au fost cea lutherană, calvină sau cea anglicană.

Practic începutul Reformei poate fi stabilit la momentul afişării celor 95 de teze ale lui Martin Luther, un călugăr augustinian, la 31 octombrie 1517, pe uşa bisericii din Wittenberg, folosită la acea vreme pentru afişarea notelor universităţii locale, teze prin care Martin Luther critica practica indulgenţelor'. La ideile lui Martin Luther vor adera într-un timp foarte scurt şi alţi preoţi care au declanşat mişcări de reformare a bisericii, poate cei mai cunoscuţi dintre aceştia au fost elveţianul Huldrych Zwingli şi francezul Jean Calvin.

în sprijinul Reformei iniţiate de Martin Luther au venit mediile umaniste, în primul rând cel al universităţii din Wittenberg, dar şi tiparul, care a contribuit în mod hotărâtor la difuzarea ideilor Reformei, într-o perioadă de timp relativ scurtă Reforma a cuprins aproape toată Europa apuseană, înaintând însă şi înspre răsărit, cuprinzând şi ţări precum Ungaria, Polonia sau Transilvania.

După anul 1530 (anul proclamării Confesiunii de la Augsburg), pătrunderea ideilor protestante în formă luterană între saşii transilvăneni se intensifică. „Agenţi” harnici şi de un incontestabil prestigiu cultural, precum Johannes Hontems, V. Wagner sau P. Haller, fac ca luteranismul să ajungă dominant între saşii din Braşov şi din Sibiu, devenind confesiune receptă în Transilvania, în anul 1550. în Transilvania însă avem de-a face cu două biserici lutherane, pe lângă cea a saşilor existând şi una maghiară, al cărei promotor a fost Fransisc Dávid1 2 3.

Acelaşi statut îl va căpăta şi calvinismul, acceptat de mulţi maghiari (devine confesiune receptă în anul 1564). Gaspar Heltai, din oraşul Cluj, a fost unul din propagatorii neosteniţi ai acestui curent protestant.

în sprijunul ideilor Reformei, şi în Transilvania, ca şi în restul Europei, a stat tiparul. O primă etapă în care se încerca atragerea românilor la Reforma religioasă o putem constata în cazul saşilor sibieni, care la 1544 tipăresc Catehismul lutheran3 în limba română. Pe aceeaşi direcţie de atragere a românilor la Reformă se vor axa şi eforturile braşovenilor care vor sprijini şi ei tipărirea de cărţi necesare săvârşirii serviciului liturgic în limba română. Astfel, la Braşov, diaconul Coresi va tipări un Catehism în 15 604.

Referitor la români trebuie menţionat şi faptul că aceştia au fost trecuţi, prin rezoluţia dietei de la Sibiu (30 noiembrie - 13 decembrie 1566)5 în subordinea superintendentului calvin Gheorghe, cum putem afla chiar din punctul 17 al respectivei rezoluţii:

„ 17. Pentru ca totul să se îndeplinească din punctul de vedere al religiei, toţi creştinii trebuie să aibă în vedere morala evangheliei, iar cinstea faţă de Dumnezeu să nu fie conturbată între nici o naţiune, creşterea credinţei să nu fie jignită, iar jignirile aduse la adresa lui Dumnezeu să fie curăţate şi chiar desfiinţate, iar pe teritoriul imperiului în rândul naţiunilor idolatrizarea să fie ştearsă, iar cuvântul lui Dumnezeu să fie răspândit în libertate, mai ales în rândul românilor - olahilor — ai căror preoţi orbi, şi în acest fel îi conduc la pieire atât pe ei înşişi cât şi comunităţile în fruntea cărora se

1 Keith Randeil, Luther şi Reforma în Germania, 1517-1555, Ed. AII, Bucureşti, 1994; Keith Randeil, Reforma catolică şi Contrareforma, Ed. AII, Bucureşti, 2001.

2 Ana Dumitran, Religie ortodoxă - Religie reformată. Ipostaze ale identităţii confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI-XVII, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2004, p. 81-82.

3 loan Bianu, Nerva Hodoş, Dan Simonescu, Bibliografia Românească Veche. 1508-1830, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1903-1944, voi. I-IV, nr. 5 (în continuare BRV)-, Ana Dumitran, op. cit., p. 84.

4 Ana Dumitran, op. cit., p. 85.

5 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae (sept. 1666 - jan. 1576), voi. II, Budapest, 1877, p. 321-328 (în continuare MCRT)Satu Mare - Studii şi Comunicări, nr. XXV, 2008