Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Sárándi Tamás Acordul de la Viena a însemnat o schimbare în istoria germanilor din Ungaria şi a Volksbundului. înainte de negocierile de la Viena, Volksbund-ul şi-a prezentat cerinţele şi a fost aprobată formarea de noi grupări locale. Guvernul aprobase anterior funcţionarea a 21 de grupări locale, numărul lor ajungând acum la 50, iar efectivul s-a triplat în câteva săptămâni. Acordul de la Viena a dovedit că Germania nu renunţă la germanii din Ungaria şi cere un drept de intervenţie tot mai pronunţat în activitatea organizaţiei. Basch Ferenc, lider al grupului etnic, conta pe intervenţia guvernului german, deşi aceasta nu servea intereselor Volksbund-ului, minoritatea germană fiind pentru Berlin doar un instrument.86 în urma creşterii teritoriale, organizaţiile minorităţii germane s-au unit cu Volksbund-ul, determinând tensiuni în cadrul organizaţiei. Pe de o parte, era vorba de conflicte între generaţii, pe de altă parte, cei reîntorşi au contribuit la radicalizarea organizaţiei, devenind tot mai nemulţumiţi de politica guvernului şi avansând revendicări tot mai radicale. Anterior, Volksbund-ul era considerat o organizaţie aflată în relaţii bune cu guvernul, care dorea menţinerea acestei poziţii. Din cauza radicalizării organizaţiei însă, noul prim-ministru, Bárdossy László, a cerut ambasadorului disciplinarea Volksbund-ului. Acest pas înseamnă totodată sfârşitul politicii minoritare de dinainte şi schimbarea dimensiunilor problemei, care nu mai este considerată o afacere internă. începând din acest moment, voinţa Berlinului s-a afirmat tot mai mult în cazul germanilor din Ungaria, fapt care a contribuit decisiv la transformarea organizaţiei. Astfel, la instrucţiunile Berlinului, care avansa ideea că perioada de construcţie etnică luase sfârşit, iar Volksbund-ul trebuie să contribuie la efortul de război, organizaţia şi-a moderat tonul. Toate acestea aveau loc atunci când Volksbund-ul se afla doar la începutul organizării grupului etnic. Dacă la înfiinţare organizaţia avea drept scop reprezentarea intereselor germanilor, începând din acel moment ea a servit intereselor politice ale Germaniei.87 Reorganizarea Volksbund-ului după modelul nazist a început prin înfiinţarea, în iunie 1941, a organizaţiei de tineret Deutsche Jugend. Scopul său declarat a fost acela de a pregăti tineretul pentru război. Guvernul a aprobat funcţionarea noii organizaţii abia în aprilie 1942, încercând prin această amânare să împiedice aspiraţiile germanilor. Prin modificarea statutului organizaţiei, aceasta a fost înregistrată anterior ca organizaţie culturală sub supravegherea ministerului, iar membrii săi puteau fi doar copiii membrilor Volksbund-ului. Deutsche Jugend nu a avut însă succes, deoarece entuziasmul populaţiei a scăzut odată cu începerea recrutărilor în SS. Paralel, a început trecerea la economia de război, în scopul măririi producţiei. în aprilie 1942, cu acordul tacit al guvernului, s-a înfiinţat serviciul economic de război. Tot în aceste luni a fost fondată şi organizaţia de Asistenţă Populară Germană pentru sprijinirea copiilor, a femeilor şi săracilor.88 Cu ocazia recensământului din 1941, s-a demonstrat că ritmul asimilării germanilor a scăzut şi mulţi au atribuit acest fenomen Volksbund-ului.89 Totuşi, guvernul maghiar spera în continuare în succesul politicii de asimilare. Din momentul numirii sale ca prim-ministru, Kállay Miklós a început o politică de echilibru, bazată pe desprinderea intereselor maghiare de cele germane. Acest lucru a însemnat totodată şi sfârşitul Volksbund-ului, deoarece baza existenţei organizaţiei o constituia buna sa relaţie cu guvernul maghiar. De la început însă, Kállay s-a străduit să slăbească organizaţia: a împiedicat ajungerea la destinaţie a ajutorului material, a aprobat recrutarea în SS şi funcţionarea Deutsche Jugend şi a tolerat serviciul de război. Situaţia Volksbund-ului nu s-a îmbunătăţit nici după ocupaţia germană din 1944, deoarece organizaţiei nu i-a revenit nici un rol în această acţiune. Toate acestea reies şi din lista de revendicări înaintate noului prim-ministru, Sztójay Döme, care corespundea întru totul celei din 1940. Se cerea transferul funcţionarilor antigermani, funcţionarea liberă a organizaţiei, respectiv rezolvarea problemei şcolilor. Din acest moment, organizaţia nu mai deţinea un rol important, fiind ignorată şi în timpul recrutării în SS. 86 Idem,, p. 223. 87 Idem, p. 273. 88 Idem, p. 301. 89 în unele cercuri guvernamentale s-a pus problema creării unor organizaţii similare pentru susţinerea maghiarilor din diaspora. 236
