Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Hámori Péter prin bula amintită mai sus.20 în locul acesteia, documentul prevedea utilizarea limbii greceşti, necunoscută atât pentru enoriaşi, cât şi pentru majoritatea preoţilor. Din acest motiv, în unele biserici limba liturgică a rămas cea veche, numai la sfârşitul primului deceniu al secolului XX introducându-se limba maghiară, schimbare care nu a fost agreată nici de enoriaşi, nici de preoţi. După schimbările anului 1918, a reînceput lupta pentru identitatea naţională şi confesională şi pentru apartenenţa la forurile ecleziastice înalte a diverselor parohii. Susţinerea şi activitatea propagandistică a Consiliilor Naţionale Române, vizitaţiile canonice efectuate de episcopul român Radu Demetriu,21 lipsa de adaptare la noua orânduire şi limbă liturgică au determinat mai multe parohii să ceară revenirea sub autoritatea ecleziastică anterioară. Pentru coordonarea acestei evoluţii şi în vederea însuşirii jurisdicţiei ecleziastice, nunţiul vienez Valfré de Bonzo a acceptat formarea, în noiembrie 1918, a Vicariatului Naţional [sic!] Român din Cărei, în frunte cu Romul Marchiş.22 în ianuarie 1919, Persian Adăm, referent al bisericii catolice, a fost delegat de către Guvernul de la Budapesta pentru a investiga preferinţele celor 44 de parohii din Episcopia de Oradea şi 4 din Episcopia de Gherla alipite în 1912 Episcopiei de Hajdúdorog, în ceea ce priveşte apartenenţa ecleziastică.23 Această procedură, aflată în contradicţie cu normele bisericii catolice privind dreptul de delimitare a unei episcopii, atribuit exclusiv Papei, a fost oprită în 10 mai 1919 de către nunţiul papal, care a atribuit episcopiilor anterioare, pe termen limitat, parohiile sătmărene şi bihorene aflate la est de graniţa temporară a României.24 (Problema a fost rezolvată prin semnarea concordatului din 10 mai 1927, între Regatul României şi Papalitate, mai târziu completat prin editarea bulei Sollemni conventione (5 iunie 1930) şi formarea Episcopiei de la Baia Mare.) Problema greco-catolicilor maghiari nu a fost însă închisă definitiv nici în urma acestor evenimente. în 28 martie 1923 a intrat în vigoare noua Constituţie a României, care prevedea trei grupuri religioase. Religia ortodoxă era privită ca religie de stat, iar cea greco-catolică ca o religie naţională. Recunoaşterea episcopiei de rit oriental din cadrul bisericii catolice ca „biserică de sinestătătoare” a simplificat trecerea de la o confesiune la cealaltă. Teritoriul vestic al României, odinioară parte din Ungaria, a păstrat până în anul 1928, când a fost adoptată o nouă lege a cultelor religioase, vechile prevederi legislative impuse de Legea nr. XLIII din 1895. Conform acesteia, schimbarea de rit era privită în mod indirect ca o problemă internă a bisericii catolice: articolul 6 al legii citate prevedea că „părăsirea unei confesiuni, respectiv aderarea la o altă confesiune sunt permise tuturor, în limitele prevederilor legale”. Articolul următor însă, în care sunt înşirate cultele acceptate - inclusiv cel mozaic — se referă la „biserica catolică de rit latin, grec şi armean”.25 Astfel, ritul grec şi cel latin - în conformitate şi cu opinia oficială a bisericii catolice - erau părţi componente ale aceleaşi instituţii, diferenţiindu-se doar la nivelul liturghiei şi al rânduielii bisericeşti. Până când un adult catolic - de 2(1 în 17 noiembrie 1912, nunţiul vienez Scapinelli a editat un document conţinând normele de aplicare ale bulei Christifideles, accentuând că „această limbă nu va fi niciodată folosită în Liturghie”(Pirigyi op. cit, ...) 21 HGKEML 322/1920. 22 Vezi în special Ciubotă, Viorel: Vicariatul Naţional Român din Cărei 1918-1919, Ed. Muzeului Sătmărean, 1997 şi capitolul Vicariatul Naţional Român Greco Catolic - din Cărei — formă de manifestare a dreptului de autodeterminare din punct de vedere religios a populaţiei româneşti, In: Ciubotă, Viorel: Lupta românilor sătmăreni pentru Unire. Ed. Muzeului Sătmărean, 2004. 150-196. Dr. Papp György: A magyar és román görögkatolikus egyház között fennálló vitás kérdések megoldására irányuló s az Apostoli Szentszék és a M. Kir. Kormány között megkötendő egyezmény tervezete. HGKEML 443/1942. 23 Ciubotă, Viorel, Lupta românilor.... p. 408 şi următoarele; Román egyházközségek átcsatolása. HGKEML 188/1919. Kimutatás azon hajdúdorogi, volt nagyváradi és szamosújvári paróchiákról, melyek a 16.475/1918. számú nuncusi szám alatt közölt pápai döntéssel a nagyváradi püspök (Radu Demeter) delegátusi joghatósága alá helyezett. MOL K-l 50. 24 Kimutatás azon hajdúdorogi, volt nagyváradi és szamosújvári paróchiákról, melyek a 16.475/1918. nunciusi szám alatt közölt pápai döntéssel a nagyváradi püspök (Radu Demeter) delegátusi joghatósága alá helyezett. Országos Magyar Levéltár Miniszterelnökség Nemzetiségi Ügyosztály Iratai (în continuare MOL K-28) 84. cs. 139. tét. 1980/1940. Decretul original se referea la 45 de parohii, din care 14 au revenit Ungariei şi Episcopiei de Hajdúdorog. Acelaşi document informează că soarta a 6 parohii nu a fost încă decisă. Conform recensământului din 1910, în 5 dintre acestea numărul greco-catolicilor era mai mare decât cel al românilor (localităţile având astfel un număr mare de greco-catolici maghiari). în oraşul Satu Mare, doar parohia greco-catolică română stătea sub jurisdicţia episcopiei din Oradea, statutul celei maghiare rămânând nedefinit. 25 Legea nr. XLIII din 1895 privind libertatea religioasă in Magyar Törvénytár, 1894-95. évi törvénycikkek. Franklin Társaság, Budapest, 1897, p. 306-309. 206
