Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Curtea nobiliară se organizează după modelul oferit la nivel central5, unificând prin intermediul legăturilor personale elemente sociale de provenienţă diferită şi formând astfel familia nobilului. în documentele medievale cu caracter juridic din Ungaria lipseşte orice fel de reglementare care se referă strict la relaţia de familiaritate. Diverse articole sau exprimări în scrierile vremii semnalează existenţa sa6, însă statuarea prin lege a familiarităţii este considerată, se pare, inutilă, iar multitudinea de implicaţii sociale, juridice şi economice ale acestui fenomen general cunoscută. Formarea familiei nobilului şi a relaţiilor specifice de la curtea acestuia este pusă de György Bónis în strânsă legătură cu dezvoltarea, pe parcursul secolului al XlII-lea, a imunităţii laice7 şi, astfel, a scoaterii de sub autoritatea regală directă şi a încadrării într-o ierarhie mai pronunţată a unor grupuri sociale diverse. Un alt aspect juridic surprins documentar al relaţiilor de familiaritate constă în posibilitatea încetării legăturii prin acordul părţilor. Astfel, Bula de Aur oferă slujitorului posibilitatea de a alege cui să se adreseze, regelui sau fiului acestuia, ambele opţiuni fiind valabile, atâta timp cât ele nu se suprapun.8 Consensul părţilor este unul obligatoriu în ceea ce priveşte încetarea relaţiilor de familiaritate şi la nivelul elitei sociale.9 Este indiscutabil că relaţia de familiaritate între nobili se bazează, cel puţin în prima fază, pe fidelitate, în sensul Europei occidentale. în Ungaria însă fidelitatea, mai evidentă din partea familiarului, se îndreaptă în două direcţii: spre rege şi spre nobilul patron. Dominantă este întotdeauna cea faţă de rege, simbol al legăturii personale care se afla, în mod simbolic, la baza statutului nobiliar, în secolul al XV-lea există o tentativă de a suprapune cele două tipuri de fidelităţi, iar serviciile întreprinse în favoarea patronului erau considerate, de multe ori, servicii aduse suveranului.10 11 Având în vedere diversitatea originii sociale a familiarilor, s-a născut problema identităţii de grup a acestora, mai pregnantă în cazul familiarilor nobili. Specialiştii consideră că întotdeauna calitatea de nobil prevalează asupra celei de familiar, situaţie reglementată juridic prin şirul privilegiilor intangibile acordate nobililor în Ungaria medievală. Astfel, este dificil de presupus existenţa unor cutume care să anuleze sau să modifice în sens major chiar şi unul dintre privilegiile care defineau calitatea de nobil. Contractele semnate între cele două părţi pot fi considerate cele mai relevante documente juridice în ceea ce priveşte familiaritatea. Rare în Ungaria secolelor XIII-XIV, acestea se înmulţesc abia în perioada în care familiaritatea îşi pierde caracterul personal şi devine un simplu contract bilateral de prestări-servicii (sfârşitul secolului al XV-lea - secolul al XVI-lea). Şi atunci când contractele există, ele sunt laconice, lipsind conţinutul în sine al obligaţiilor fiecărei părţi." în ceea ce priveşte jurământul bilateral, puţinele exemple existente în Ungaria şi contextul realizării acestora12 ne determină să credem că acesta a constituit, cel puţin în forma sa scrisă, o excepţie. Extracţia socială a familiarilor. Evoluţia familiarităţii. în toată perioada medievală, familiarii provin din straturile cele mai diverse ale societăţii, de la nobili, orăşeni, oaspeţi şi până la ţărani.13 Diferenţa constă în faptul că familiarii nobili sunt mult mai numeroşi decât cei ignobiles. în secolul al XV-lea în comitatul Ugocea, documentele care menţionează familiari iobagi sunt foarte reduse Gianina Diana Iegar 5 Bónis 2003, p. 166. 6 în codul de legi elaborate de István Werböczi, se semnalează posibilitatea de a fi în serviciul regelui sau a unui alt nobil: in curia Regia, vel aliorum dominorum laribus servitio, însă precizarea este făcută într-un alt context. Werböczi, Titulum XLIII, p. 89. 7 Bónis 2003, p. 166. 8 De asemenea, slujitorii primind învoirea noastră, vor putea să meargă nestânjeniţi la fiul nostru, ca de la unul mare la unul mic, fără ca din pricina aceasta să-şi piardă moşiile. Nu vom primi pe nimeni care a fost osândit prin dreapta judecată a fiului nostru şi nici judecata începută înaintea lui, mai înainte de a se fi încheiat în faţa sa. Şi în schimb, fiul nostru va face la fel. DIR C., I, doc. 137, p. 191. 9 Bónis 2003, p. 176. 10 Bónis 2003, p. 227. 11 Bónis 2003, p. 172. 12 György Bónis a descoperit doar câteva exemple în care depunerea jurământului este una bilaterală, cel mai relevant implicând baronii Ungariei şi pe regele Andrei al IlI-lea. Bónis 2003, p. 171. 13 Bónis 2003, p. 169. 14
