Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
Viorel Câmpean activităţilor reuniunilor bisericeşti, al căror scop era, în viziunea sa “de a-i aduna pe credincioşi şi a-i ţine în legătură cât mai strânsă cu biserica atât pe tărâmul vieţii spirituale cât şi moral-creştine”7. A fost implicat trup şi suflet în bunul mers al “Astrei”. în 9 octombrie 1910a fost ales vicesecretar al “Astrei” orădene, activând alături de alte personalităţi care îşi desfăşurau activitatea la Oradea, precum dr. Aurel Lazăr, dr. Vaier Hetco, dar şi sătmărenii noştri, Augustin Maghiar sau Corneliu Abrudan8. în adunările generale din 8 iunie 1914 şi 20 iunie- 1926, canonicul Petru Tămaian a fost ales în comitetul de conducere9. Efectiva implicare este demonstrată de faptul că este considerat ca unul dintre cei mai buni conferenţiari din cinul preoţesc, alături de canonicii Grigore Pop, Victor Bojor sau Nicolae Brânzeu10 11. A scris mai multe studii, publicate în reviste teologice, precum periodicele blăjene “Unirea” (.Naţionalismul creştinesc, 1912) şi “Cultura creştină” (Importanţa reuniunilor bisericeşti, 1912), sau revista orădeană “Vestitorul” (O pagină din suferinţele noastre, 1929). Sunt remarcabile lucrările sale de istorie ecleziastică dar şi cele didactice". Dintre acestea din urmă amintim cursul litografiat „Magnetismul şi electricitatea. Compendiu fisic”, (Oradea Mare, Litografia lui Josif Mişac, 1904); “Manual de fizică pentru şcoalele normale” (Oradea, 1914). ^ în 1931 i-a apărut la Oradea lucrarea “Viaţa sfântului Nostru Părinte loan Gură de Aur”. în 1935 a tipărit “Aşa a iubit Dumnezeu lumea (Ev. loan 3, 16) sau Inima lui Isus focar de dragoste dumnezeească faţă de oameni ’’(Tipografia Românească, Oradea). în 1 Decembrie 1918 a fost reprezentantul Institului Teologic Greco-Catolic din Oradea la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Să remarcăm faptul că, din partea şcolilor Greco-catolice bihorene, tuspatru reprezentanţii erau născuţi în Sătmar: Victor Borlan de la liceul “Samuil Vulcan” din Beiuş, Gheorghe Miculaş de la Preparandia unită din Oradea, Camil Selăgian, director al Şcolii civile de fete din Beiuş, precum şi Petru Tămaian de la Institutul teologic din Oradea12. Aflat probabil la Blaj în 30 noiembrie 1918, pregătindu-se pentru Ziua cea mare a românilor, expedia surorii sale dragi Terezia (Terica) din Crucişor o ilustrată cu următorul text: “Terică dragă, plecăm spre Alba-Iulia; mâni va fi Adunarea cea mare, în care se va decide soarta neamului nostru întreg. D[umne]zău ajute, să fie în ceas bun lucrul ce se va decide. Vă rugaţi lui D[umne]zău şi voi! Vă sărut pe toţi cu drag, iubitor Petru. Blaj, 30/XI 918” Gândul ne duce acum la cuvintele ironice ale lui Kozák Gyula: “Pentru armată, ea [Unirea] este expresia unei lupte milenare, iar pentru biserică este expresia voinţei divine, care, ascultând rugăciunile robilor săi, a făcut ca dorinţa lor să se împlinească”13. Ei bine, la acea dată o mare parte dintre români îşi puneau nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, de la un preot aflat în corpul sfătuitorilor unui episcop, până la o ţărancă rămasă acasă în satul ei, uniţi însă de aceeaşi dragoste de neam şi fierbinţi rugători la Dumnezeu. Şi, dacă trebuie respectaţi ateii, nu vedem de ce nu s-ar întâmpla acelaşi lucru cu credincioşii practicanţi. După Marea Unire şi până la repausarea sa Petru Tămaian a avut o vie activitate în domeniile în care a activat, după cum reiese din succintul portret prezentat, în această perioadă a vieţii văzând lumina tiparului principalele sale lucrări. A trecut la cele veşnice în 1952, fiind înmormântat, după propria-i dorinţă, acolo unde văzuse lumina zilei, la Crucişor. Viaţa şi faptele sale merită recunoştinţa noastră, a sătmărenilor, cu deosebire a celor din Crucişorul lui iubit. 7 Petru Tămaian, Importanţa reuniunilor bisericeşti, în “Cultura creştină”, nr. 1, 1911, p. 3-9. 8 Teodor Neş, Oameni din Bihor. 1848-1918, Oradea, 1937, p. 570. 9 Ibidem, p. 571. 10 Vaier Moga, „Astra" şi societatea. 1918-1930, Cluj-Napoca, 2003, p. 459. 11 Iudita Căluşer, Episcopia greco-catolică de Oradea, Oradea, 2000, p. 154. 12 Ibidem, p. 299. 13 Kozák Gyula, Memorie publică şi reprezentare simbolică a identităţii naţionale. Comemorarea Marii Uniri la Cluj, în „Caietele tranziţiei”, nr. 2-3, 1998-1999, p. 177 cf. Gelu Neamţu; Mircea Vaida-Voevod, 1 Decembrie 1918. Mărturii ale participanţilor. loachim Crăciun. Documente la un sfert de veac de la Marea Unire, voi. I, Bucureşti, 2005, p. 19-20.
