Ardelean, Gavril - Buicu, Florin (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 8. (2007)

Medicină

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele NaturiiVo\. VIII (2007)

In episoadele depresive majore timp de 6 — 9 luni, urmând apoi reducerea dozei în mod gradat până la întrerupere;

La pacientele cu trei sau mai multe episoade depresiv-recurente, datorită riscului mare de recădere, se recomandă continuarea unui tratament de

întreţinere pe perioade îndelungate. Alegerea antidepresivului presupune analiza comparativă a efectelor indezirabile cu eficienţa terapeutică şi răspunsurile la tratament ale altor episoade depresive, precum şi a costului

tratamentului. Totodată, pornind de la particularităţile tulburărilor bipolare (maniacodepresive), cu debut postpartum şi anume în formele de trecere rapidă de la episodul

maniacal la cel depresiv, se recomandă utilizarea ortotimizantelor ( preparate de Litiu , valproat ,carbamazepină). In cazul pacientelor cu tulburare depresivă rezistentă la tratamentul

standard se recomandă asocierea Risperidonei sau Olanzapmei cu un timostabilizator.

Ca ultimă resursă, aplicarea electroconvulsioterapiei sub narcoză şi curarizante, are azi indicaţii doar pentru tulburările psihotice grave cu risc suicidar crescut sau pruncucidere chiar cu determinism altruist. Unii autori consideră că riscul electroconvulsiei ar fi mai mic decât cel al dozelor mari de neuroleptice sedative care favorizează mai mult o somnolenţă permanentă şi o inerţie acompaniată de akinezie (UDDENBERG şi ENGLESSON, 1978). Actualmente, psihozele acute ale postpartumului nu mai ameninţă prognosticul vital (psihozele infecţioase, delirul infecţios puerperal şi delirul acut al miilor de naşteri septice au dispărut). După MARGE sunt două elemente importante care decid prognosticul tulburărilor psihice gravido-puerperale, şi anume :

Tendinţa lor de regresiune în termen scurt, şi

De evoluţie lungă;

Totuşi prognosticul era considerat de el ca fiind favorabil, în general, în ciuda recurenţelor posibile. Mai mult decât atât, evoluţia lor propriuzis psihiatrică, a fost clar simplificată prin tratamente neuropsihotrope şi

electroconvulsioterapie. Se mai pot vedea încă câteva avantaje şi dezavantaje în legătură cu tentativele de a găsi cele mai bune preparate chimioterapice urmate de cât mai puţine fenomene indezirabile.

In ultimele două decenii, prin efectele terapeutice ale ultimelor generaţii de neuroleptice şi

antidepresive, durata spitalizării pentru psihozele post-partum s-a scurtat considerabil. Totuşi, riscul de a dezvolta o evoluţie mai îndelungată si trecerea spre cronicizare este mai mare doar în cadrul psihozelor schizofreniforme cu apariţie tardivă, stărilor delirante cu elemente paranoide şi instalare insidioasă şi tulbuărilor depresive cu elemente atipice. Riscul recurenţelor mai îndepărtate, nu are nici o legătură cu o nouă stare puerperală sub formă de psihoză ciclică cu episoade depresivmaniacale fiind prezent la o treime din cazurile pacientelor cu psihoze legate de maternitate. Aceste psihoze se pot considera ca fiind pseudo-psihoze puerperale de coincidenţă bipolară, recurente, sau schizofrenii de formă intermitente.

De regulă, psihozele acute ale postpartumului, dacă afectează femeile fără antecedente psihiatrice personale sau familiale, în cazul în care dacă ele au trăsături precoce de brutalitate şi rigiditate, confuzo-delirant, confuzo-timice, au un prognostic favorabil confirmat de majoritatea autorilor, în medie de 80%, din cazuri cu un recul de cinci pănă la 10 ani. Riscul de recidiva în legătură cu o sarcină ulterioară este foarte dificil de prevăzut. După estimări divergente, una până la trei femei din zece afectate de psihoze postpartum vor avea din nou tulburări în urma altor naşteri. încetineala sau precocitatea apariţiei primului episod, sechelele psihice chiar de intensitate minoră sub formă de afectare nevrotică au o neplăcută reputaţie (RIGHETTI şi CONNE, 2002, STUART et al 2003). Tulburările psihotice din postpartum diferă ca prognostic după conţinut şi manifestare: formele confuzionale au cea mai scurtă evoluţie şi cea mai bună remisie, în timp ce psihozele schizofreniforme au o evoluţie mai lungă. In general, evoluţia tulburărilor legate de maternitate este cu atât mai bună cu cât managementul tratamentului este mai bine individualizat şi corect admins trat. Deci, putem trage concluzia ca in ultimele decenii, datorita îmbogăţirii semnificative a arsenalului terapeutic, obţinem un prognostic bun in tulburările nevrotice, chiar si in categoria tulburărilor schizofreniforme.

Bibliografie:

1. ADITIM, S..S.-Postpartum depression . How to recognize and treat this common condition Medscape Psychiatry & Mental Health, 2006, 1 : 11-16.

2. ALTSHULER L,COHEN,L.S.SZUBA M,.et al.-Phrmacologic management of â Psychiatric illness in pregnancy : dilema

70