Ardelean, Gavril - Buicu, Florin (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria ştiinţele naturale 8. (2007)

Medicină

Satu Mare - Studii şi Comunicări Seria Ştiinţele NaturiiM ol. VIII (2007)

b) forme debutând cu o hemoragie extragenitală (hematurie), semnele maladiei utero-placentare, apărând secundar;

c) Forme medii, în care starea generală este puţin alterată, şocul este mai puţin marcat dar semnele clinice sunt aceleaşi;

d) Forme latente: unele hematoame mici pot trece neobservate, semnele clinice sunt discrete sau absente, dar femeia naşte un făt mort şi pe placentă, hematomul imprimă o depresiune, dovada acestui accident;

e) Forme de origine traumatică, a căror gravitate este în funcţie de întinderea decolării, de leziunile uterine asociate, de importanţa şocului traumatic; (23).

In concluzie putem spune:- DPPNI este o afecţiune caracteristică trimestrului II şi mai ales trimestrului III de sarcină;- incidenţa este variată pe diferite statistici: 0,4 - 1 % în medie;- este o afecţiune cu etiologie necunoscută, dar condiţiile favorizante şi factorii de risc sunt importante pentru încadrarea gravidei în grupa de risc şi în profilaxie;- este o mare urgenţă obstetricală, iar recunoaşterea, diagnosticul clinic şi formele clinice sunt elemente vitale pentru practicianul pus în faţa acestei drame, pentru a decide cât mai rapid conduita obstetricală.- complicaţiile sunt numeroase şi din cele mai grave ducând de multe ori la moartea fătului şi uneori chiar şi a mamei;

Bibliografie

1. Abu-Heja A, Chalabi H, Doubani N, et al. Abruptio placentae: risk factors and perinatal outcome. J Obstet Gynecol Res 1998; Apr.;24(2):141-144.

2. Ananth CV, Smulian JC, Vintzileos AM. Incidence of placental abruption in relation to cigarette smoking and hypertensive disorders during pregnancy: a meta-analysis of observational studies. Obstet Gynecol 1999 Apr.; 93(4):622-628.

3. Ancăr V, Ionescu C. Obstetrică. Ed Naţional. Bucureşti 2000; 261-263.

4. Baha M, Sibai MD. Thrombophilia and adverse outcomes of pregnancy :What should a clinician do? The New England

Journal of Medicine Jan 1999; 340(1): 30- 32.

5. Sabina Berceanu, Georgescu Brăila M. Obstetrică, vol .part.a Il-a. Craiova Ed. Aius.1996: 307-327.

6. Chamberlain G, Steer P. Obstetric emergencies xlinical reviev. Brit Med J 1999 May; 318:1342-1345.

7. Cumming AM, Shiach CR. The investigation and management of inherited thrombophilia. Clin Lab Haem 1999;21:77-92.

8. Cunningham FG, Me Donald PC, et al. In Williams Obstetrics, 19th Edition, Prentis Hall, International Inc.l993:1057- 1077.

9. Dahmus MA, Sibai BM Blunt abdominal trauma: are there any predictive factors for abruptio placentae or matemal-fetal distress? Am J Obstet Gynecol 1993 Oct.; 169 (4): 1054-1059.

10. Gabbe SG, Niebyl IR., Simpson JL,et al. Abruptio placenta in Obstetrics: normal and problem pregnancies. 3rd ed.New York . Churchill Livingstone; 1996:505- 510.

11. Green JR.. Placental abnormalities: placenta praevia and abruptio placentae. In Creasy RK, Resuik R. Eds. Maternal Fetal Medicine. Philadelphia, Saunders; 1984: 539

12. Kuperminc MJ, Eldor A, Steiman N, et al. Incresed frequency of genetic thrombophilia in women with complication of pregnancy. N Engl J Med 1999 ;340:9-13.

13. Kramer MS, Usher RH, Pollack R. Etiologic determinants of Abruptio placentae. Obstet.Gynecol.1997 Febr; 89(2): 221-226.

14. Lowe TW, Cunningham FG. Placental abruption. Clin Obstet Gynecol 1990 Sept; 33(3): 406-413.

15. Luca V. Hemoragiile obstetricale. Ed.Cema, 1993: 165-186.

16. Maiinas Y. Le décollement placentaire: un ménance mortteile. Le Qutidien du Médicin 1991, No 4707:19-20.

17. Militam N, Silvia Militam. Noi factori etiopatogenici în trombozele venoase şi arteriale. Noutatea Medicală. 2003; 1:3-9.

18. Misra DP, Ananth CV. Risk factor profiles of placental abruption in first and second trimester pregnancies: heterogeneous etiologies. J Clin Epidemiol 1999;May 52(5): 453-461.

283